El Diablo de mi corazon

Capitolul XIII

Mâna lui Raven mă mângâie pe genunchi încercând să-mi calmeze inima care pare că vrea să participe la un maraton.

- Vrei să te duc acasă? Eşti mult mai importantă pentru mine decât orice cursă, îmi şopteşte.

- Ne ştim doar de o săptămână, Raven. Nu ți se pare că s-au întâmplat prea multe între noi în atât de puțin timp? îl întreb căutându-i privirea.

- Pot spune că sunt un nemernic care ştie cum să recunoască o fată pentru care merită să sacrifici orice.

- Vreau să fiu aici cu tine. Vreau să câştigăm cursa asta. Împreună, rostesc simțind cum adrenalina îmi curge prin vene în clipa în care toate maşinile aliniate la linia de start îşi turează motoarele în aşteptarea semnalului că pot porni.

Îmi închid centura şi observ că inima aproape îmi sare din piept. Îl apuc pe brunet de mână şi i-o duc la pieptul meu fără a-mi da seama că există posibilitatea de a interpreta gestul meu ca fiind unul indecent până în clipa în care realizez că degetele lui îmi apasă uşor sânul stâng.

- Raven! Nu fi nesimțit! Cred că am stabilit ceva mai devreme, mă răstesc la el şi pufneşte în râs.

- Ce bărbat aş fi fost să ratez o asemenea ocazie? Scuze, Emerie!

Îmi întorc privirea spre fereastră şi o zăresc pe Maeve în maşina fratelui ei. Deşi sunt sigură că şi-ar fi dorit să se afle în dreapta lui Derek se pare că ceva nu a funcționat cum şi-ar fi dorit fata cu părul de culoarea liliacului.

Raven își conectează telefonul la boxele mașinii, iar melodia She Got Me a lui Luca Hänni umple interiorul. Un tip masiv, cu cu părul prins într-un coc dezordonat şi brațele complet acoperite de tatuaje este cel care dă startul fluturând un steag roşu.

Toate maşinile pornesc în acelaşi timp, însă la doar câteva secunde, unele dintre ele reuşesc să se distanțeze cu mult față de celelalte. Raven pornește cu viteza a doua, dar trece imediat în a treia și după aceea în a patra. Îmi închid ochii când realizez că brunetul calcă accelerația până la podea, iar bolidul goneşte tot mai repede pe şoseaua pustie de la periferia oraşului.

- Cariño, este în regulă. Poți deschide ochii, îmi spune blând, iar vocea lui se dovedeşte a avea un efect calmant asupra mea.

Mașina vibrează sub mine, însă nu știu dacă viteza și adrenalina sau prezenţa lui Raven îmi provoacă o fierbințeală stranie între coapse. Îmi deschid ochii şi privesc pe fereastră, însă din cauza vitezei de aproape două sute de kilometri la oră şi a străzii slab luminate nu reuşesc să văd mare lucru. În față şoseaua pare a fi goală şi nici în spate nu se vede nicio altă maşină, lucru care îmi stârneşte curiozitatea.

- Unde sunt restul? Suntem noi atât de în urmă? întreb confuză continuând să privesc în jurul nostru.

- De fapt suntem primii, îmi răspunde cu un zâmbet arogant pe chip şi încetineşte puțin.

Strânge volanul și calcă pedala de acceleraţie când vedem apropiindu-se Rolls Royce-ul Phantom al fratelui prietenei mele. Mașina trece în viteza a șasea și pot garanta că și pulsul îmi este la câteva sute de kilometri la oră.

- Royce conduce Rolls Royce, râde Raven privind în oglindă retrovizoare pentru a vedea cât de în spate a rămas prietenul său și conducând relaxat, deşi gonim la o viteză cu mult peste limita celei permise de lege.

Lege... Tata. Cum am putut să iau decizia de a participa la o cursă ilegală fără să mă gândesc la ce consecințe pot avea faptele mele? Dacă ar afla tata, nu ar mai vorbi cu mine niciodată. Cât despre mama, sunt sigură că n-aş mai avea voie nici să mă duc singură până la magazin. Ce am făcut?