El Diablo de mi corazon

Capitolul VII

Rochia argintie şi lungă îmi ajunge până pe podeaua sălii imense de evenimente a hotelului deținut de familia mea. Totul - de la fețele de masă până la aranjamentele florale - este aranjat cu mult bun gust şi profesionalism, iar invitații încep să îşi facă apariția.

Faptul că ziua mea este mâine - dar e luni - i-a determinat pe părinții mei să îmi organizeze o petrecere surpriză în această după-amiază. Fiecare detaliu minor a fost pus la punct de mama, care s-a asigurat că totul va fi perfect pentru majoratul meu. S-a gândit chiar şi la ținuta şi la accesoriile pe care să le port. Apreciez munca depusă de ea, însă totul mi se pare puțin prea extravagant pentru gustul meu. Rochia de tip sirenă, cu un decolteu adânc în V nu este ținuta confortabilă pe care mi-aş fi dorit-o pentru petrecere, iar tocurile astea mă omoară. În schimb, ador machiajul în nuanțe discrete în contrast cu rujul roşu. Părul lung îmi este împletit sub forma unei coronițe elegante, iar vârfurile se revarsă într-o mare de bucle lejere.

Sala începe să se umple de prieteni de-ai părinților mei - pe unii dintre ei nu i-am văzut niciodată - precum şi de toți colegii mei de clasă, deşi cu mulți dintre ei nu am vorbit vreodată. Toți vin să mă felicite şi îmi înmânează tot felul de cadouri frumos împachetate. Le mulțumesc şi le zâmbesc doar de dragul bunelor maniere.

Îmi plimb privirea prin sală în căutarea persoanelor cu adevărat importante pentru mine. Tata, îmbrăcat cu un costum negru extrem de elegant, împreună cu mama, care a ales o rochie neagră destul de asemănătoare cu cea pe care o port eu, stau la intrare, întâmpind invitaţii. Oftez la gândul că Sierra nu a vrut să vină la petrecere, deşi tata i-a dat voie să vină. Nici Maeve şi nici frățiorul meu nu sunt prezenți, iar asta mă întristează şi mai tare.

- La mulți ani, prinţeso, aud vocea binecunoscută a lui Bryant care mă trage într-o îmbrăţişare neaşteptată.

- Mulțumesc, şoptesc evitând să-l privesc. Încă nu îmi vine să cred că i-a spus tatei că am fost în club, apoi am dormit la el.

- Em, nu am vrut să îi spun tatălui tău, însă îmi făceam griji pentru tine şi... vorbeşte, iar în ochii de culoarea ciocolatei cu lapte pot vedea că este sincer.

- Ți-am spus că nu s-a întâmplat nimic, Bryant. Nu mai sunt un copil.

- Tot prințesa mea rămâi, adaugă ridicând din umeri, după care scoate o cutiuță din buzunarul sacoului, în care se află o brățară de aur, formată din mai multe biluțe, în mijlocul cărora tronează o inimioară acoperită de pietre prețioase.

- Bryant... îi şoptesc numele, vrând să îi spun că nu trebuia să-mi cumpere nimic, însă degetul lui arătător mi se lipeşte de buze.

- E doar un mic cadou pentru prințesa mea, îmi apucă uşor mâna şi îmi prinde brățara.

- Mulțumesc, spun înainte de a fi întreruptă de o Maeve entuziasmată, care nu mai seamănă deloc cu fata fragilă de aseară.

- Cine e majora mea? La mulți ani, Emericita! strigă şi mă ia în brațe bucuroasă.

Pufnesc în râs când ținuta ei îmi confirmă pentru a suta oară că este o nonconformistă şi, când nu este obligată de mama ei, nu da doi bani pe normele societății. În timo ce toți invitații poartă cele mai elegante hainele pe care le au prin şifoniere, Maeve are doar o rochie neagră, de fapt un tricou mai lung, şi o pereche de ghete înalte, milităreşti. Părul mov îi este prins într-un coc dezordonat, însă dermatograful negru şi bijuteriile nu îi lipsesc niciodată. Cu toate acestea, o ador pe fata asta şi nu aş schimba absolut nimic la ea. Este perfectă aşa cum este.