El Diablo de mi corazon

Capitolul III

- Ai de gând să îmi spui ce s-a întâmplat? mă întreabă Bryant curios, desfăcând punga cu popcorn pe care a pregătit-o să o mâncăm în timp ce vedem un film pe Netflix.

- Am mers să dorm la o prietenă, iar ea a insistat să ieşim în club. Ştiu că nu ar fi trebuit să fac asta fără acordul părinților, dar voiam să văd şi eu de ce toți se simt atraşi de cluburi, decid să îi spun ignorând detaliile despre tipul al cărui nume nu îl ştiu nici acum, dar care a reuşit să mă facă să par slabă în fața lui şi a prietenilor săi.

- Em, este normal să fii curioasă de un loc în care nu ai mai fost. În plus, vei împlini optsprezece ani săptămâna viitoare. S-a luat cineva de tine? De ce plângeai?

- Nu. Sunt bine. Doar că nu vreau să îl dezamăgesc pe tata, mormăi eu fiind conştientă că nu prea ştiu să mint.

- Important este faptul că nu ai pățit nimic, iar părinții tăi nu vor afla, îmi răspunde şi se pare că m-a crezut sau, cel puțin, a înțeles că nu este nevoie să insiste.

- Crezi că ar trebui să le spun?

În club eram convinsă că trebuie să le mărturisesc, însă acum nu mai sunt la fel de sigură. Asta s-ar considera omiterea adevărului, însă dacă le-aş zice că am fost în club, ar trebui să îi mint cu privire la El Diablo şi prietenii săi. Urăsc să îi mint şi, în plus, şi-ar da seama imediat.

- Nu vreau să îți spun eu ce să faci şi ce nu. Trebuie să îți iei propriile decizii, îmi zice Bryant zâmbindu-mi cald.

Mă cuibăresc la pieptul lui pentru a ne uita împreună la un film, iar eu apăs pe The Notebook înainte ca el să aibă ceva de spus. Ştiu că urăşte filmele siropoase, dar pentru mine este dispus să facă o excepție.

- Bryant... Eşti fratele mai mare pe care nu l-am avut niciodată, şoptesc, iar pleoapele îmi devin tot mai grele.

Razele Soarelui pătrund printre draperii, dezmierdându-mi pielea. Deschid leneşă ochii, iar dormitorul în care mă aflu nu îmi este nici pe departe necunoscut. Am fost de multe ori în apartamentul lui Bryant, deşi nu am rămas niciodată peste noapte.

Cobor din pat şi zâmbesc când îmi amintesc că am adormit în living, în brațele sale. Probabil că m-a adus în dormitor să mă pot odihni mai bine în timp ce el a rămas să doarmă pe canapea.

Am nevoie de o cafea, dar înainte de a mă duce la bucătărie, fac un duş şi îmi îmbrac treningul verde care îmi scoate şi mai mult ochii în evidență.

- Bună dimineața, îi urez zâmbind prietenului meu care, judecând după părul ciufulit, nu s-a trezit de prea mult timp.

- Neața, prinţeso. Ai dormit bine? mă întreabă şi îmi întinde ceaşca de cafea.

- Foarte bine. Mulțumesc, prințule! Atât pentru cafea, cât şi pentru că m-ai lăsat să dorm în dormitorul tău, îi zic pupându-l pe obrazul stâng.

- Pentru nimic, dar încetează din a-mi mai spune aşa, îşi dă ochii peste cap, apoi încearcă să adopte o atitudine serioasă, dar nu prea îi iese.

- Doar dacă nu îmi mai spui nici tu "prințesă"!

- Bine, prințesă. Dorința ta îmi e poruncă! rosteşte şi izbucnim amândoi în râs.