El Diablo de mi corazon

Capitol special - Raven

Kayden, Royce şi Derek îşi verifică maşinile înainte de cursă, asigurându-se că totul funcţioneaza aşa cum trebuie, apoi fumează câte un joint.

Eu nu obişnuiesc să îmi verific maşina. Nici măcar frânele. Nu dau nici doi bani pe viața mea. Ştiu că prietenul meu cel mai bun o va face oricum, deşi i-am repetat de atâtea ori că nu este nevoie să o facă.

Am privirea pierdută în depărtare, întrebându-mă dacă şatena îşi va face sau nu apariția. Nu îmi pasă prea mult. Nu dau nici doi bani pe fetița lui tati care are prea mult tupeu şi nu vede unde îi este locul. Vreau doar să o învăț o lecție şi o voi face indiferent dacă se va întâmpla în seara asta sau peste câteva zile, săptămâni sau luni. Sunt dispus să aştept cât de mult este nevoie.

Într-o noapte, anul trecut, mi-a păsat de soarta fetei pe care nu o mai văzusem niciodată şi despre care nu ştiam absolut nimic, însă acum când ştiu totul despre ea, îmi doresc să o fac să sufere.

- Raven, ai de gând să i-o tragi până nu mai poate? aud vocea enervantă a lui Derek, cel căruia îi datorez multe, însă nu îmi place să o recunosc.

- Nu sunt violator, îi răspund mârâind, semn că nu am chef să îmi bat capul prea mult.

Nu vreau să mă mai gândesc la ea, căci dorința de răzbunare începe să devină o obsesie, iar eu nu vreau să mă las condus de nimeni şi de nimic. Întotdeauna fie acționez pe baza instinctului, fie elaborez un plan gândit la rece. În acest caz, apelez la ambele metode.

- Poate o să îi placă, completează Royce ducându-şi țigara la buze.

- În primul rând, am un plan pe care îl voi împărtăşi cu voi când voi fi sigur că rata de succes va fi ridicată. În al doilea rând, nu i-o trag pentru că nu mă atrage deloc, le tai orice replică şi mă îndepărtez de ei. Vreau să fiu singur.

Bineînțeles că am mințit. Cum poți să nu fii atras de o fată care arată ca Emerie Nicole Londoño? Doar dacă eşti orb sau scula ți-a fost retezată.

Trupul firav, dar armonios ca al unei zeițe, ochii mari şi verzi în care te poți pierde uşor, buzele ca petalele catifelate de trandafir roz, tenul fără nicio imperfecțiune fac din fata asta o adevărată atracție pentru toți masculin care o văd. Dincolo de tot ceea ce ține de fizicul fetei, inocența ei este ca un magnet pentru mine.

Când voi termina cu ea va fi la fel de distrusă ca mine.

Nu mă voi atinge de ea, nu după ce eu am fost cel care a salvat-o de la un viol anul trecut atunci când am văzut-o pentru întâia oară. Cu toate acestea, mintea mea bolnavă şi-a imaginat-o, în ultimul an, în toate pozițiile posibile, gemându-mi numele atât de tare încât să o audă un bloc întreg. Doar cât mă gândesc la cum ar fi să o am, prietenul meu din pantaloni începe să prindă încredere şi să devină tot mai greu de ignorat chiar şi prin jeanşii negrii pe care îi port.

Privită de departe, părea o noapte obişnuită. Mă plimbam pe stradă în căutare de aventură, cu toate că trebuia să stau departe de probleme. Reușisem să evadez din acea închisoare îngrozitoare şi asta nu era puțin lucru.

Singurul pe care mă puteam baza pe deplin era Kayden, un blond pe jumătate dependent de marijuana cu care am reușit să leg o strânsă prietenie printre gratii, cu toate că prima noastră întâlnire s-a petrecut în condițiile unei "bătăi de inițiere" pe care i-o dădeam noului său coleg de celulă.

Acum, la cinci ani de când ne-am cunoscut, suntem cei mai buni prieteni. Kay e fratele meu de pe altă mamă şi țin la nemernicul ăsta aproape la fel de mult ca la sora mea mai mică, Averia, pe care mă străduiesc să o țin cât de departe pot de tot ceea ce reprezintă viața mea.