El Diablo de mi corazon

Capitolul VI

          Vântul adie lin, însă suficient de puternic pentru a face jaluzelele să se mişte, lovindu-se de rama geamului. Mă întorc cu spatele, învelindu-mă mai bine cu plapuma şi încercând să ignor zgomotul şi să adorm înapoi, dar imaginea unui pat gol, în care nu se află logodnicul meu, îmi alungă orice urmă de somn.

          Ieşind din dormitorul nostru, îl aud vorbind la telefon, în bucătărie. Mă apropii cu intenția de a ne face câte o ceaşcă de cafea, căci chiar avem nevoie de cofeină după noaptea trecută. Intrând în bucătărie, constat că vorbeşte cu Derek şi, în ciuda faptului că nu înțeleg nimic din ceea ce spun într-o limbă care nu este nici măcar spaniolă, discuția lor este una destul de aprinsă, iar iubitul meu este nervos. Îşi trece obsesiv mâna prin păr şi se plimbă înainte şi înapoi, amintindu-mi de un leu captiv într-o cuşcă mult prea mică.

          Consider că ar fi mai bine să mă retrag, dar este prea târziu, căci Raven m-a văzut deja şi îmi face semn să mă aşez la masă. Rosteşte repede o ultimă replică şi-i închide telefonul vărului său, fără a-i da ocazia acestuia să mai adauge ceva.

     — Bună dimineața, rostesc şi îi înconjor gâtul cu braţele, ridicându-mă pe vârfuri pentru a-i plasa un sărut pe obraz.

     — Neața, Em, îmi răspunde absent fără a mă îmbrățişa măcar.

          Mă retrag şi mă aşez la masă, privindu-l şi aşteptând să-mi spună ceva, dar nu o face, ci îşi întoarce atenția asupra clătitelor americane pe care nu am observat că le făcea chiar şi atunci când vorbea la telefon.

     — S-a întâmplat ceva?

     — Nu. E totul ok, rosteşte la fel de rece, iar confuzia pune stăpânire pe mintea mea.

     — Nu ştiam că vorbeşti italiană, spun, deşi nu sunt tocmai sigură dacă discuţia lor era în italiană sau într-o altă limbă latină.

     — Vorbeam despre clubul lui Derek. Îi explicasem ceva în engleză şi nu a înţeles, aşa că am fost nevoit să apelez la cunoştințele de italiană.

          În clipa aceasta, mă simt foarte prost că nu ştiu şi eu altă limbă. În plus, un gram de neîncredere mi se naşte într-un colț de suflet. Ar putea vorbi despre absolut orice chiar în fața mea şi eu nu aş înțelege absolut nimic.

          Îmi pune în față o farfurie cu clătite cu fructe proaspete şi sos de zmeură, apoi se scuză, spunându-mi că are un curs de la care nu poate lipsi şi pleacă fără a-mi oferi măcar un pupic. Privesc inelul, singurul lucru care îmi confirmă că ceea ce am trăit noaptea trecută nu a fost un vis, şi mă întreb ce naiba se petrece cu Raven.

          Îmi verific orarul în grabă, simțindu-mă uşurată că astăzi nu am niciun curs fizic, ci doar un eseu de făcut. Nu am dispoziția necesară pentru Etică în Afaceri, aşa că, după ce îmi fac un duş fierbinte, mă trântesc în pat şi încep să citesc din cartea mamei, doar pentru a mă abține din a-l suna pe Raven şi a-i cere nişte explicații pentru schimbarea sa bruscă de comportament.

Nocivi – Capitolele 26-32

       

♡♡♡

          Simt cum salteaua se îndoaie sub greutatea brunetului şi deschid ochii confuză, întrebându-mă cât este ora, ținând cont de faptul că în ultimele zile şi-a făcut un obicei din a se întoarce acasă după miezul nopții şi de a pleca dimineață, cât de devreme se poate, invocând mereu diferite scuze. Sunt conştientă că mă evită, deşi nu înţeleg motivul. Refuză orice discuție, spunând că nu are timp sau că este obosit, iar eu încep să nu mai suport toată situația aceasta. Dacă, în primele zile, am crezut că într-adevăr se confruntă cu propriile probleme şi i-am oferit spațiu, acum înțeleg că adevărata problemă este relația noastră.