El Diablo de mi corazon

Capitolul VIII

          Apa fierbinte menită să mă relaxeze puțin nu are niciun efect asupra mea. Să fiu singură în cabina de duş mă face doar să am o mulțime de gânduri care îmi aduc lacrimi în ochi, dar pe care vreau să mi le alung din minte. Gânduri nu doar despre el, ci şi despre mine. Despre viaţa mea. Despre faptul că nu ştiu ce voi face mai departe. Nu prea pot să mă gândesc nici la viitor, nici la trecut, ci îmi doresc doar să-mi petrec prezentul închisă în dormitorul meu, plângând cu un ursuleț de pluş în brațe, oricât de jalnic ar suna asta. Totuşi, nu o pot face. Nu vreau să fiu slabă, ci vreau să trec peste. Trebuie să fiu puternică, nu să-mi plâng de milă.   

          Simt că nu mă înțelege nimeni. Simt că m-am îndepărtat de toate persoanele la care țineam şi, chiar dacă aş vrea să mă apropii din nou de ele, îmi este imposibil. Toți au propriile probleme, propria viaţă care le dă bătăi de cap şi, în mod sigur, nimeni nu este dispus să asculte cât de dură a fost trezirea mea la din globul aurit, lipsit de griji, aşa cum a spus Raven. Probabil a avut dreptate. Poate că, într-adevăr, nu am ştiut că unii oameni se confruntă cu probleme mai grave decât cele pe care le-am avut eu.

          Tata îşi petrece mult timp cu Natalia, încercând să-i fie alături cât de mult poate. Nu este uşor să treci peste pierderea unui copil. Sper doar că Natalia va fi bine şi că ei se vor împăca. Chiar merită să fie fericiți.

          Mama, pe de alta parte, este îngropată în muncă. Probabil aşa evită realitatea şi îşi ascunde suferința. I-am spus doar că m-am despărțit de Raven pentru că nu ne potriveam. Oricum Sierra îi dă destule bătăi de cap. Nu am vrut să o încarc cu problemele mele sau să-i reamintesc cât de mult doare să fii rănită de bărbatul alături de care îți vedeai viitorul.

          Chiar şi prietenia mea cu Maeve s-a schimbat. Deşi ea este singura căreia i-am povestit ce s-a întâmplat între mine şi Raven, nu am primit susținerea pe care mă aşteptam să o primesc din partea ei. Încerc să motives acest lucru cu faptul că a trecut şi ea printr-o despărțire la fel de recentă. Se pare că atât ea, cat şi Bryant au luat decizia că e mai bine să fie dor prieteni.

          Am fost atât de naivă să-mi construiesc atâtea vise în care el era lângă mine, dă sper la un viitor împreună. În toate planurile mele, Raven era acolo. Nu m-am gândit niciodată la posibilitatea de a-l pierde. În mintea mea, eram conştientă că viaţa cu o persoană care avea atât de multe nesiguranțe în legătură cu el însuşi este imprevizibilă.  Pur şi simplu negam ideea de a nu-l mai avea în dreapta mea.

          Ştiu că mi-am promis cândva că nu-i voi permite niciunui bărbat să mă facă să sufăr, că nu voi comite aceleaşi greşeli pe care le-a făcut mama, dar am pierdut puțin controlul asupra situației. Am vărsat mult prea multe lacrimi pentru un bărbat care nu merită nici măcar să-mi mai apară clandestin prin vise, dar e atât de greu să te împotriveşti trădătoarei de inimi care, în loc să lupta alături de tine, luptă împotriva ta.

          Îmi usuc părul, privindu-mă în oglinda mare care acoperă tot peretele şi pot afirma cu sinceritate că sunt drăguță. Rațiunea îmi spune că, la un moment dat, voi întâlni bărbatul care va fi capabil să mă facă fericită. Până atunci, mi-e bine singură. Am nevoie de mai mult timp pentru mine, vreau să mă cunosc.

         Vreau să o descopăr pe adevărata Emerie, să ştiu ce îmi place să fac cu adevărat, iar un prim pas spre această direcție a fost să renunț la facultate pentru un an. Deşi, îmi doresc să o ajut pe mama în afaceri, simt că Managementul nu este pentru mine. Vreau o meserie unde să-mi pot valorifica imaginația, creativitatea, un loc de muncă unde să existe diversitate, nu monotonie. Nu aş putea să fac acelaşi lucru în fiecare zi, de aceea cred că am luat cea mai bună hotărâre pentru mine, deşi, pentru alții, să renunți la Stanford şi la UCLA sună a nebunie curată. Anul acesta îmi voi da seama ceea ce îmi doresc cu adevărat, iar faptul că părinții mei mă susțin nu fac decât să mă bucure.

          Creativă, cu aptitudini bune de comunicare şi având un simț estetic dezvoltat, mi-ar placea să lucrez în televiziune sau să organizez diferite evenimente. De asemenea, amenajarea apartamentului în care mă mutasem cu el m-a entuziasmat nespus de mult. Poate că o carieră în design interior sau chiar vestimentar mi s-ar potrivi.

          Cobor la bucătărie cu gândul de a-mi face un milkshake de banane, dar nu apuc să ajung la bucătărie, căci îmi văd părinții la masa din camera de zi, părând destul de agitaţi şi nedumeriți. Motivul este, cel mai probabil, hârtiile pe care tata le studiază cu atenție.

     — S-a întâmplat ceva? întreb curioasă de a afla motivul îngrijorării care le străbate chipurile.

     — Ne poți explica ce înseamnă asta? vorbeşte tata pe un ton serios, dându-mi în mână paginile ce alcătuiesc un contract.

          Îmi plimb privirea spre foile albe pe care scrie clar "Contract de vânzare al acțiunilor lanțului hotelier Majestic", iar undeva în josul paginii se află semnătura mea. Cum naiba?

          Prin prezentul contract, se pare că i-am vândut lui Raven toate acțiunile mele din companie – treizeci la sută – pentru o sumă modică pe care oricum nu am primit-o. Cine ar fi vândut acțiuni de câteva sute de milioane de dolari pentru doar câteva mii?

          Nu-mi amintesc să fi semnat aşa ceva vreodată, deşi recunosc semnătura ca fiind a mea. Doar dacă... Ştiu că am semnat odată mai multe documente pentru universitate, foaia asta trebuie să fi fost printre ele, iar eu nu am citit, fiind convinsă că este vorba doar de cursuri, alegerea orarului şi alte lucruri asemănătoare. Cât de josnic poți fi pentru a face aşa ceva?