El Diablo de mi corazon

Capitolul VI

- Raven! îl strigă unul dintre prietenii lui şi ne întoarcem amândoi privirea pentru a-l vedea pe Derek, apropiindu-se de noi cu paşi grăbiți.

- Ce mai e? îşi arcuieşte el o sprânceană privindu-şi indiferent prietenul care pare destul de agitat.

- Fata e prietena surorii lui Royce, nu? pune întrebarea de parcă eu nu aş fi de faţă, ceea ce mă calcă pe nervi.

- Am un nume. Sunt Emerie. În plus, înţeleg că sunt scundă, dar nu cred că sunt atât de mică încât să fiu invizibilă, pufnesc dându-mi ochii peste cap.

- Scuze, Emerie, rosteşte Derek uitându-se la mine, iar Raven îşi aprinde din nou o țigară. Aseară am făcut o mare greşeală. Te rog, dă-i asta lui Maeve, îmi întinde un pliculeţ alb, iar eu îl privesc reticentă.

Înainte de a putea spune ceva, Raven apucă plicul din mâna prietenului său.

- Sper că nu o pui pe Emerie să îți livreze drogurile, i se adresează amenințător, iar reacția lui mă ia prin surprindere. Vrea să deschidă plicul, însă Derek îl opreşte punându-şi calm mâna peste a lui.

- E doar o pastilă de a doua zi.

Rămân încremenită la auzul cuvintelor bărbatului care se află în fața mea. S-a culcat cu Maeve? Noaptea trecută avea deja companie în club şi, în plus, pun pariu că este mult mai în vârsta decât noi. Ce se întâmplă aici?

- Nu ştiam că mai nou eşti atras de fete de optsprezece ani, spune Raven batjocoritor şi îi întoarce spatele.

Îl urmez încercând să țin pasul cu el, fapt ce este aproape imposibil. Este mult mai înalt decât mine, prin urmare paşii îi sunt mai mari, iar eu sunt nevoită să alerg.

- Ştii unde stau? pun întrebarea înainte de a-mi da seama cât de stupid sună. Normal că nu ştie, probabil m-a văzut doar din ce direcție am venit.

- Nu, dar ştiu unde stă Royce. Trebuie să mă asigur că vărul meu idiot nu va deveni tată peste noapte.

- Derek este vărul tău?

- Da, Emerie. Nu ți se pare că ai devenit prea curioasă? mă întreabă rânjind şi continuând să meargă la fel de repede.

- Nu crezi că am dreptul? Maeve este prietena mea cea mai bună. De unde să ştiu eu că nu a obligat-o să... ştii tu!

- Să i-o tragă? Nu. Derek nu este tipul care să facă asta. Are suficiente fete - mult mai strălucite decât prietena ta - care îi cad la picioare ca să le-o tragă. Nu ştiu de ce a făcut-o fără protecție, comentează fără pic de ruşine, iar obrajii mi se înroşesc în doar câteva clipe. Prietena ta era praf aseară, cariño. Ai fi observat asta dacă nu ai fi lăsat-o singură, rosteşte pe un ton acuzător de parcă eu aş fi fost cea care trebuia să se asigure că Maeve nu ajunge în patul primului bărbat peste care dă.

- Era cu frati-su, nu singură, mârâi la el şi mă opresc în mijlocul drumului, considerând că ar fi mai bine să merg spre casa mea. Probabil părinții mei deja mă caută. Nu le-am spus că ies la plimbare.

- Pe baza lui Royce... îngână brunetul, apoi mă apucă de mână, trăgându-mă după el spre vila prietenei mele aflată la doar câțiva metri distanță.

- Ce crezi că faci? ridic tonul şi reuşesc să îmi eliberez încheietura deja înroşită de strânsoarea lui. Dă-mi aia şi mă duc singură. Nu e treaba ta, ok?

Îmi dă pliculețul în mână, îmi întoarce spatele şi se îndepărtează fără a spune niciun cuvânt. Ce naiba e în neregulă cu tipul ăsta?