El Diablo de mi corazon

○ Raven ○ (Epilog - volumul 1)

Totul trebuia să fie un simplu joc, o răzbunare care să mă facă să mă simt bine. Se presupunea că trebuie să fiu indiferent față de şatena cu ochi de smarald, nu să mă implic într-o relație.

Planul meu era destul de simplu, paşii fiind atent calculați şi uşor de urmat, însă, pe parcurs, am fost nevoit să fac tot mai multe ajustări. Prima greşeală s-a petrecut în noaptea în care buzele noastre s-au unit pentru prima oară.

În acea noapte, chiar m-am asigurat dacă prietenul meu mi-a verificat maşina. Deşi înainte nu mi-a păsat de siguranța mea, urma să o conving pe îngeraş să participe la cursa cu mine, urma să-i am viața în palme şi, în mod ciudat, eram foarte interesat de siguranța micuței. Deşi se presupunea că trebuia să mă comport frumos cu ea, îmi era imposibil să nu o iau peste picior din când în când, provocând-o, însă nu m-aş fi aşteptat niciodată să mă sărute doar pentru că i-am reproşat faptul că ar fi curajoasă sau puternică. Momentul în care şi-a lipit buzele umede şi noi de ale mele, focul pasiunii s-a aprins instantaneu. Am profitat de ocazie, sărutând-o cu poftă şi bucurându-mă de gustul dulceag al buzelor ei, moment în care mi-am pus, pentru prima oară, planul la îndoială. Deşi lucrurile mergeam în direcția bună, într-o perioadă de timp mult mai scurtă decât crezusem inițial, un gram de confuzie şi-a făcut loc în mintea mea. Am renunțat la cursa din acea noapte, atât din cauza sărutului primit pe neaşteptate, cât şi din vina surorii mele care a venit pe neaşteptate după mine, deşi îi repetasem de sute de ori să stea departe de viața mea de pe stradă.

M-am oferit să o conduc spre casa prietenei sale, însă nu am putut să-mi păstrez calmul şi să mai rămân nicio clipa în prezența ei, aşa că am plecat să-mi fac de cap cu o blondă oarecare pe care am întâlnit-o într-un bar din apropiere.

Am continuat să mă comport prosteşte chiar şi la ziua ei, însă când mi-am recuperat rațiunea, am ştiut că trebuia să repar situația pentru că planul meu să nu devină un eşec înainte de a fi pus corect în aplicare. Mi-am cerut iertare, i-am oferit chiar şi un cadou şi i-am cerut o prima întâlnire. Deşi nu am primit pe loc un răspuns, ştiam că urma să fie unul afirmativ. Am sărutat-o la fel de năucitor ca în seara în care m-a sărutat ea, doar pentru a mă convinge că este imposibil să simt ceva - în afară de atracție fizică - pentru şatenă. Nu ştiu dacă m-am lămurit în vreun fel, dar m-am trezit cu o palmă peste față şi cu greu m-am abținut din a nu-i da o lecție. Calmul și răbdarea erau instrumentele cheie pentru succes şi tot ceea ce conta pentru mine era respectarea planului.

Prima noastră întâlnire a fost un pas mare către împlinirea scopurilor. Am tachinat-o cu nişte glume cu sensuri murdare pe care îngeraşul nu le înţelegea, apoi i-am spus că o plac şi, într-un moment de slăbiciune, i-am mărturisit despre perioada pe care mi-am petrecut-o în spatele gratiilor şi despre visul meu din copilărie de a deveni medic, însă pentru a-mi transforma clipa de vulnerabilitate într-un avantaj am rugat-o să mă ajute să devin un om mai bun. În traducere? Să mă ajute să-mi duc la capăt răzbunarea.

Cu cât petreceam mai mult timp cu ea, cu atât aveam tot mai des momente în care pur şi simplu uitam de planul meu. Am început să mă simt bine în preajma ei, să o descopăr cu adevărat şi să înţeleg că nu este deloc aşa cum mi-o imaginasem. Emerie este o fată inteligentă, înţelegătoare şi mult prea sensibilă pentru lumea asta rea. Am început să discutăm fără rețineri, ba chiar am ajuns să-i povestesc despre semnificaţia tatuajelor mele şi despre tata, care, pentru mine, reprezintă cel mai dificil subiect de conversație. Ceea ce nu ştie ea, este că în clipa în care mi-am făcut tatuajul cu porumbiţa albă din mijlocul flăcărilor, m-am gândit la ea. Sunt conştient că o voi distruge. Aşa sunt eu. Distrug tot ceea ce este frumos şi inocent.