El Diablo de mi corazon

Capitolul X

- Ştiu, ştiu. Face parte din acea categorie de băieți de care ar trebui să fug mâncând pământul, dar nu vreau să-l las să creadă că sunt o fetiță speriată care fuge în braţe la tati de fiecare dată când ceva nu este pe placul ei.

- De ce te interesează ce părere are el despre tine? Emerie, ți-am spus să stai departe de el. Raven nu este doar un băiat care se dă în vânt după adrenalină şi pericol. Cursele sunt o nimica toată pe lângă drogurile pe care le vinde. Transport ilegal de arme? Bifat şi ăsta. Faptul că şi-a petrecut câțiva ani într-un centru de reeducare şi apoi într-o închisoare din Columbia?

Cuvintele lui Maeve îmi îngheață sângele în vene, iar mintea mea pare să nu îşi dorească să proceseze cantitatea de informaţii primită. Nu poate fi real, nu? Nu m-am sărutat cu un astfel de tip. Nu. Nu. Nu.

- Poate sunt doar poveşti, şoptesc în cele din urmă, refuzând să accept ceea ce îmi spune prietena mea.

Trebuie să aflu cine este cu adevărat El Diablo, iar cea mai bună opțiune pentru a face asta este să îi accept invitaţia. Mi-a spus că nu vrea să mă rănească şi nu ştiu de ce am o oarecare încredere în vorbele lui.

- Royce mi-a povestit într-o seară când era prea beat pentru a şti că nu ar trebui să-şi dea în vileag aşa-zişii prieteni. Crede-mă, îţi vreau doar binele, Em. Nu vreau să te încurci cu el, mai ales după ce am pățit eu. Crezi că Raven este diferit de Derek? Probabil te vrea o noapte în patul lui şi apoi se va preface că nici măcar nu te cunoaşte.

- Sunt conştientă că probabil urmăreşte ceva, dar nu ştiu ce. M-a invitat la întâlnire...

- Doar nu ai de gând să te duci, nu? Vrei să îți spun că în cazierul lui există şi nişte acuzații de ucidere din culpă? mă priveşte Maeve cu ochii mari, iar glasul îi sună a avertisment.

- De data asta glumeşti, nu? îmi ridic o sprânceană în aşteptarea răspunsului prietenei mele.

- Crezi că am chef de glume, Em? Tipul este unul din cei mai periculoşi oameni din tot statul şi tu vrei să ieşi la întâlnire cu el? Crezi că îți cumpără flori şi te duce la o plimbare prin parc să mâncați înghețată? Nu ştiu ce este cu tine, dar crede-mă că nu e bine ce faci.

- Vreau doar să aflu ce planuri are El Diablo, îi spun prietenei mele şi aduc cutiuța cu cerceii de la el.

Îi salvez numărul în agenda telefonică şi înainte ca prietena mea să mai aibă timp de a riposta, îi trimit un mesaj.

Emerie: Dacă vrei să ne vedem sunt liberă mâine după liceu. Ai face bine să nu fie vreun joc de-al tău.

Răspunsul lui este anunțat de o notificare doar câteva secunde mai târziu. Maeve aproape că îmi smulge telefonul din mână pentru a vedea ce mi-a răspuns brunetul.

Raven: Ce directă! Nici măcar un "Bună!" sau să-mi spui cine eşti, cariño! Ne vedem mâine! Mulțumesc pentru că ai ales să-mi acorzi o întâlnire.

- Eşti sigură că vorbim despre acelaşi Raven? ridică Maeve din umeri, privind suspicioasă ecranul telefonului meu.

- Voi afla mâine ce are în minte, rostesc încercând să nu dau curs unei senzații ciudate care pune stăpânire pe stomacul meu. De parcă aş fi emoționată.

- Eşti sigură că vrei să faci asta?

- Nu se va întâmpla nimic, Maeve. Te sun în caz de ceva, da?