El Diablo de mi corazon

Capitolul IV

Nocivi – Capitolele 21, 22, 23, 24, 25

          Mi-am făcut curaj să mă reapuc de lectură. Singurul lucru care mi-e clar în acest moment este că mama a scris romanul pe baza jurnalului ei, dar vreau să aflu motivul pentru care a făcut-o. Oare tata încă trăia? De ce există capitole din perspectiva lui? Mintea mi-e plină de întrebări fără răspuns, la fel ca de fiecare dată când deschid cartea mamei.

          Tata – Erick – a fost mereu un bărbat înțelegător care o iubea indiferent de orice. Mama poate că a fost uneori egoistă şi orgolioasă, dar nu vreau să o judec. A suferit suficient. Comportamentul tatălui meu biologic este derutant. Ba nu îl interesează persoana ei, ba deschide nişte subiecte care în mod clar nu-l privesc.

          Cât despre acțiune în sine, nu mă mai uimeşte nimic. Mama şi Erick erau fericiți până când Joel a reapărut în viața lor şi a reînceput să se comporte la fel de urât cu ea. Mă întreb în ce circumstanțe s-au împăcat, întrucât în acest punct, relaţia lor este la fel de inexistentă ca un unicorn.

          Se pare că destinul i-a adus împreună, doar pentru a-i despărți mai târziu. Definitiv.

          Deşi mi-aş dori să mai citesc, sunt nevoită să las cartea pe mâine, întrucât aud claxonul deja cunoscut al maşinii lui Raven, care se pare că nu dispune de prea multă răbdare. Arunc o ultimă privire în oglindă pentru a mă asigura că rochia neagră – cam scurtă şi mulată pentru gustul meu, deşi o aveam în dressing – îmi stă bine. Îmi trec mâna prin părul lăsat desfăcut pentru a acoperi spatele gol, apuc cheile şi telefonul de pe măsuța de pe hol şi cobor.

     — A durat cam mult, îi reproşez brunetului care stă sprijinit de capota maşinii, privindu-mă atent, cu un zâmbet diavolesc pe buze.

     — M-am asigurat că totul este pregătit, cariño, se scuză, ridicând din umeri. Totuşi, felul în care arăți mă face să-mi doresc doar să stau deasupra ta, adaugă rânjind, apoi îşi muşcă lent buza de jos.

     — Ți-a ajuns partida de dimineaţă. Vreau să-mi primesc surpriza, rostesc, înconjurând maşina şi urc, doar pentru a-mi feri obrajii deja îmbujorați de privirile lui insistente. Nu cred că mă voi obişnui vreodată cu vorbele murdare ale iubitului meu, deşi mă intrigă şi mă excită.

          Se urcă pe scaunul şoferului, însă privirea îmi alunecă pe umflătura vizibilă prin jeanşii albi. Este prima dată când îl văd complet îmbrăcat în alb – fiind în contrast cu rochița mea neagră – însă nu-mi place că în locul în care vom merge îl vor vedea şi alte fete, fiind atât de... înfierbântat.

     — M-am obişnuit, Em. Mereu sunt aşa în prezența ta. Jur că nu mi s-a întâmplat cu nicio altă fată, spune nonşalant, dând în marşarier pentru a ieşi din parcare.

     — Supriza ta are vreo legătură cu, ştii tu, lucrurile astea indecente?

     — Îmi place că dimineață ai renunţat la orice fel de inhibiții, iar acum nici nu poți rosti cuvântul sex, mă ia peste picior. Şi răspunsul este nu. Poţi sta calmă, nu te duc la vreo petrecere cu sex, continuă amuzat.

          Îi ignor comentariile, căci deja am învăţat că nu are rost să-l contrazici sau să-l cerți pe Raven. Cea mai bună variantă este să-l ignori când abordează astfel de subiecte, însă, de data asta, nu-mi pot stăpâni curiozitatea.

     — Ce petrecere?

     — Ce mă fac cu tine, Em? oftează, în timp ce conduce relaxat, învârtind volanul cu o singură mână, în acel mod în care doar băieții sexy conduc un bolid de lux.