El Diablo de mi corazon

Capitolul XXIV

Capitolele 18, 19, 20- Nocivi

Îmi vine să arunc cu romanul. Nu îmi vine să cred cât de laşă şi egoistă a fost mama încât să-l aleagă pe Erick doar pentru siguranţa pe care i-o oferea, în loc de a încerca să scoată toată situația asta la un capăt. A ales să se mărite cu bărbatul despre care ştia că nu-i va frânge niciodată inima, fără a se gândi dacă într-adevăr vor fi fericiți împreună.

Deşi îl iubea, sunt sigură că nu există grad de comparaţie între dragostea pentru Joel şi iubirea prietenească pe care o avea faţă de Erick. Nu spun că ar fi trebuit să-l ierte pe cel care i-a distrus inima, spun doar că nu trebuia să ia decizia pripită de a se căsători.

Decembrie, luna magică a cadourilor şi a sărbătorilor petrecute în familie este aici, dar parcă nu mai are farmecul de altădată şi nu pot înțelege care este de fapt motivul. Oare să fie acela că tata este mai mereu agitat şi trist? Faptul că mama plânge aproape în fiecare zi? Sau că Sierra a devenit tot mai distantă față de toți, deşi se abține de la comentarii nepotrivite? Sau ultimul capitol al romanului pe care l-am citit?

În ciuda tuturor problemelor pe care le-am avut, mereu am încercat ca măcar de Crăciun să fim cu adevărat fericiți. Este Ajunul şi nici atmosfera, nici modul în care arată casa nu ne aduce aminte de sărbătoarea magică a Naşterii Domnului. Nu am împodobit nici măcar bradul. În fiecare an, îl împodobeam când eram toți acasă, dar de câteva săptămâni, tata abia trece pe acasă. Se împarte între birou şi spital pentru a-i fi alături Nataliei a cărui bebeluş nu este deloc bine. Am vrut să-mi fac curaj să mă duc şi eu, însă nu am putut sau poate nu am vrut să o văd la pământ pe cea mai puternică femeie pe care o cunosc?

Pe de altă parte, mama pare tot mai tristă. Când nu este cufundată în treburi legate de hotelurile noastre, se închide în camera ei unde plânge cu pozele tatei în braţe. Deşi au trecut atât de mulți ani, este clar că mama nu a putut trece peste pierderea bărbatului pe care l-a iubit nebuneşte, deşi el a rănit-o de atât de multe ori.

Nu am mai avut curaj să deschid cartea mamei. Faptul că l-a înşelat pe tata la doar câteva luni după nunta lor - nuntă care a fost propria ei hotărâre - m-a făcut să am îndoieli dacă mama a fost într-adevăr acea tânără egoistă şi laşă. Cât despre fapta lui Joel, pur şi simplu îmi provoacă repulsie. S-a comportat cu ea într-un mod groaznic. Ce bărbat este acela care o numeşte pe femeia iubită "târfă"?

Cu toate acestea, bănuiala că aceea a fost noaptea în care mama a rămas însărcinată cu mine mă omoară, deşi nu am suficient curaj de a răsfoi capitolele următoare. Poate era mai bine să nu fi găsit niciodată acea carte.

Ecranul telefonului se luminează brusc, un mesaj de la Raven fiind responsabil.

Raven: Mi-e dor de tine, cariño. Promit că ne petrecem Noaptea dintre ani împreună. Te iubesc.

Zâmbesc, realizând cât de mult îmi lipseşte, deşi au trecut abia două zile de când nu l-am văzut. Mi-e dor să mă țină în brațe şi să mă sărute, mi-e dor să-mi aducă zâmbetul pe buze şi, sunt nevoită să recunosc că îmi lipsesc până şi glumele lui cu sensuri murdare. A plecat în Mexic, într-o mică vacanță cu Averia şi părinții lui, cadoul lui de Crăciun pentru familia sa. Bineînțeles că am fost şi eu invitată, dar a trebuit să-l refuz. Nu am vrut să-mi petrec Craciunul fără familia mea, deşi se pare că anul acesta nu vom petrece absolut deloc.

Emerie: Şi mie mi-e dor de buzele tale.

Tastez cu intenția de a-l enerva puțin. Îmi face plăcere să mă joc cu el.