El Diablo de mi corazon

Capitolul X (partea a 2 a)

Brațul lui Royce îmi înconjoară talia sub privirea curioasă a fostei mele prietene. Pare confuză, dar nu pune nicio întrebare, preferând să rămână la o oarecare distanță de noi, deşi dacă s-ar apropia, mi-ar uşura puțin planul. Le voi demonstra că nu sunt slabă şi nici la fel de inocentă cum eram înainte de a-l cunoaşte pe Raven.

Când Diavolul ți-a fost profesor, principiile nu mai au loc în ecuație.

Mă desprind de blond, zâmbindu-i şi mă îndrept spre Maeve. Abia când ajung suficient de aproape, rochia argintie cu diamante încrustate pe întregul corset îmi atrage atenția. Arată de parcă s-a pregătit de covorul roşu şi ar radia la propriu dacă nu ar fi atât de nedumerită cu privire la prezența mea aici. Mai ales la brațul fratelui ei mai mare.

- La mulți ani, Maeve! Eşti superbă, sper că şi ziua ta va fi la fel de frumoasa ca tine! îi urez cu zâmbetul pe buze, înainte de a o trage într-o îmbrățişare, deşi încă îi simt trădarea ca un cuțit pe care mi l-a înfipt când eram cu spatele.

- Mulțumesc, Em, spune la fel de confuză când îi ofer cadoul frumos împachetat în hârtie roşie, aşa cum am făcut-o încă de la grădiniţă.

Îmi păstrez zâmbetul şi atitudinea relaxată, deşi îmi este destul de greu chiar şi să o privesc în ochi.

- Emerie, îți mulțumesc că eşti aici, chiar şi după ceea ce s-a întâmplat. Crede-mă, îmi pare nespus de rău! Nu ştiu cum...

- E ok, o întrerupt. Nu-mi pasă de Raven. E doar o parte a trecutului meu. Sunteți adulți şi perfect capabil de a lua propriile decizii.

Mă întreabă încă o dată dacă într-adevăr totul este bine între noi, iar eu o asigur că nu există nicio problemă, confirmându-i apoi, spre marea ei surprindere, că eu şi Royce suntem mai mult decât prieteni. Bineînţeles că îmi cere detalii, dar apariția unor alte fete care vin să o felicite mă salvează din a inventa un început pentru "povestea de dragoste" dintre mine şi Royce.

Mă servesc cu un cidru de mere cu fructe de pădure şi mă alătur lui Royce care stă de vorbă cu Raven, Kayden şi Derek, în cealaltă parte a salonului. Păşesc încrezătoare, oprindu-mă doar în fața "presupusului meu iubit", în brațele căruia mă aşez confortabil, alegând să-i ignor pe ceilalți trei şi să-mi savurez băutura. Royce îmi depune un şir de sărutări fine pe claviculă, în timp ce se joacă cu degetele prin buclele mele.

Îmi doresc să văd reacția lui Raven, motiv pentru care îl privesc cu coada ochiului, încercând să mă uit spre el cât de discret cu putință. La prima vedere, pare dezinteresat şi complet absent, absorbit de telefon, dar modul în care îşi freacă mâinile nu-mi trece neobservat. Oare este deranjat de apropierea dintre mine şi Royce? Dar de ce ar fi dacă nu m-a iubit niciodată?

Nu înţeleg de ce inima mea începe să pompeze sângele mult mai grăbită la simplu gând că lui Raven s-ar putea să-i pese cât de puțin de mine. El este cel care mi-a distrus inima, dar tot el este cel care o trezeşte la viață chiar şi cu prezența lui sau o privire neintenționată.

Cu toate că nu mi-am propus ca în această seară să merg atât de departe şi să-mi joc şi ultima carte, hotărăsc să o fac pentru a-mi convinge trădătoarea de inimă cu privire la indiferența brunetului.

Las sticla goală pe măsuța de sticlă din fața canapelei, întorcându-mă apoi în braţele blondului. Încep să îi desfac nasturii cămăşii rând pe rând, sărutându-l din când în când în colțul buzelor. Îi simt palmele pe coapsele mele, una dintre ele trecând uşor pe sub rochie, despicătura adâncă de pe piciorul stâng oferindu-i ocazia să-mi alinte pielea cu buricele degetelor, după care mâinile sale se opresc asupra fermoarului rochiei, dând impresia că îşi doreşte cu disperare să scape cât mai repede de ea.

- Te vreau, şoptesc suficient de tare pentru a fi auzită şi de Raven care stă pe celălalt capăt al canapelei.

- Nu te pot dezbrăca aici, nu? îmi zâmbeşte jucăuş, furându-mi in sărut la care mă văd nevoită să răspund.

- În dormitorul tău, răspund simplu şi ne ridicăm amândoi, îndreptându-ne spre scări.

Odată intrați în dormitorul lui, izbucnim amândoi în râs. Planul meu trebuie scris undeva pe pista celor mai mari nebunii pe care le-am făcut vreodată, iar noi doi ar trebui să luăm primul Oscar pentru cei mai buni actori în roluri principale. După un scurt schimb de priviri, batem palma.

- Oare au crezut?

- Cu siguranță, îmi răspunde încrezător, luptându-se să aprindă televizorului, căci bateriile telecomenzii par să nu mai funcționeze prea bine.

Mă aşez confortabil pe pat, crezând că ne vom uita la un film pe Netflix, însă ajung să privesc oripilată ecranul gigantic pe care începe să se deruleze un film interzis în care tipul o pătrunde sălbatic pe tipă, amândoi scoțând nişte sunete aproape animalice. Îmi acopăr ochii ruşinată în clipa în care cameramanul se asigură că "telespectatorii" realizează cat de editat este tipul. Încerc să ignor sunetele care, deşi mi-e ruşine să recunosc, mă excită, iar nişte gânduri păcătoasă cu Raven deasupra mea îmi inundă mintea, oricât de mult vreau să le alung.

- Ce naiba, Royce? Acum ți-a venit să te uiți la aşa ceva? îi reproşez enervată şi îmbujorată, căci este pentru prima dată când văd astfel de imagini.

- Sunetul de fundal e important. Dacă Raven vine după noi, trebuie să ştie că avem parte de actiune, răspunde, ridicând din umeri, apoi se îndreaptă spre balcon, unde îşi scoate o țigară şi începe să fumeze.

- Chiar crezi ca ar veni după noi?

- Era agitat şi nervos. Poate că nu ar observa toată lumea, dar îl cunosc suficient de bine pentru a şti când mai are puțin până să-şi iasă din minți, Emerie. Nu înţeleg ce e în mintea lui, însă, în mod cert, este gelos.