El Diablo de mi corazon

Capitolul XVIII

Nu credeam că îmi va fi dat să-i văd vreodată pe Maeve, Bryant și Raven stând la aceeași masă. Într-adevăr băieții își aruncă din când în când câte o privire nu tocmai prietenoasă, însă știam deja că prietenul meu nu suportă tipii ca Raven. În schimb, Maeve pare pierdută printre gânduri care sigur nu sunt în legătură cu Royce, ci mai degrabă cu ce se ascunde sub hainele lui Bryant. Este atât de îndrăgostită încât probabil ar fi în stare să-și uite capul pe undeva dacă acest lucru ar fi posibil.

- M-ați chemat să ne uităm unii la alții? îi întreb după câteva clipe în care niciunul nu a observat că am ajuns deja.

- Hola, cariño, mă salută brunetul cu un zâmbet larg pe chip.

- Adevărul este că voiam să dăm o mică petrecere. În cinstea noastră, spune Maeve cuprinsă de entuziasm în timp ce Bryant depune săruturi mărunte pe mâna ei. Iartă-ne, dar știam că nu ai fi venit dacă ţi-am fi spus.

- Petrecere când fratele tău este la închisoare? pufnesc, neînțelegând ce se petrece.

- Au fost eliberați, mă informează Raven. Sunt în grădina din spate.

- Toți? Acasă la tine? o întreb pe Maeve surprinsă, iar ea nu face decât să ridice din umeri de parcă ar fi un lucru absolut normal.

Chiar nu pot înțelege cum au fost Maeve și Bryant de acord să organizeze o petrecere la care să-i invite pe Kayden alias cel mai idiot dintre toți băieţii pe care i-am cunoscut vreodată, Derek, tipul după care Maeve saliva în urmă cu nici două zile și Raven.

Sinceră să fiu, preferam să-mi continui lectura. Triunghiul amoros dintre mama și cei doi taţi ai mei a început să fie tot mai evident. Nu-mi vine să cred că mamei nu i-a păsat de propria viaţă și a ales să-l salveze pe tatăl meu biologic, însă nu-mi place faptul că s-au împăcat pentru foarte scurt timp ca apoi să afle că cealaltă femeie din viaţa tatei era însărcinată. Toate aceste despărțiri și împăcări dintre ei - să nu uităm sexul de împăcare - devin enervante. Dacă aș fi rănită de un bărbat, ar fi posibil să-i ofer o a doua șansă, însă, în niciun caz, nu m-aș împăca și despărți de el la nesfârșit. Oricât de mult l-aș iubi.

- Putem vorbi? aud vocea brunetului care se ridică de pe canapea şi se apropie de mine.

- Sigur.

Ne îndreptăm spre bucătărie. Mă aşez pe unul dintre scaunele de la bar în timp ce Raven alege să rămâne în picioare. Îşi trece piercingul acela printre buze, aşa cum face de fiecare dată când este agitat. Sau poate că a observat că acest gest al lui reuşeşte să mă tulbure într-un mod inexplicabil?

- Am venit pentru a-ți înapoia cadoul de la ziua mea, zic şi scot cutiuţa din buzunarul jachetei de piele pe care o port.

Se uită lung la mine înainte de a face un pas destul de mare care distruge distanța sigură ce exista între noi. Urăsc faptul că reuşeşte să mă intimideze, însă încerc să par neafectată de apropierea trupurilor noastre.

- Ştiu că ți-am promis ceva, dar nu vreau să fiu departe de tine, cariño. Eşti cea mai dulce fată pe care am cunoscut-o vreodată. Eşti curajoasă şi nu te temi să-ți expui punctul de vedere. Eşti naturală. Eşti tu însăți şi nu porți măşti pentru a face pe plac altora. Iubesc inocența ta. Iubesc modul în care te înroşeşti când fac o glumă nepotrivită. Ai cei mai sinceri şi frumoşi ochi pe care i-am văzut vreodată. Îmi doresc să-i văd zi de zi. Îmi doresc să te pot săruta şi să-ţi savurez gustul. Îți cer o singura şansă, Emerie. Sunt ferm convins că îți voi dovedi că pot fi iubitul perfect. Promit că sunt cuminte şi voi face doar ceea ce îți doreşti tu. Din clipa în care te-ai izbit de mine în noapte, m-am îndrăgostit de tine, piticot. Simt că Soarele nu răsare dacă nu te văd o zi.