El Diablo de mi corazon

Capitolul XXI

          Ron Cola de la Rauw Alejandro se aude în boxe și zâmbesc, aruncându-i o privire jucăușă blondului. Pare hotărât să nu piardă timpul și se apropie de noi, pășind sigur pe el și cu un zâmbet molipsitor pe chip. Ochii de un albastru-cenușiu mă cercetează atent, oprindu-se pentru câteva secunde asupra decolteului meu, după care mă privește în ochi și-mi întinde galant mâna.  

     — Vrei să dansăm? mă invită, dar în glas i se citește încrederea în el, fiind sigur că nu va primi un refuz.

           Mă întorc spre Averia, căci nu vreau să o las singură, însă o văd dansând deja cu un tip la fel de necunoscut ca blondul care se află în fața mea, cu mâna încă întinsă.

          Îi accept invitația, iar inima începe să-mi pompeze sângele cu mai multă putere. De la alcool? Poate că puțin. De la adrenalină și haosul pe care sunt conștientă că îl voi provoca? Cu siguranță.

          Mâna blondului ajunge pe talia mea într-un mod posesiv și sunt conștientă că fără curajul provocat de shoturile de vodkă nu aș fi suportat această atingere intimă a mâinii altui bărbat. Deși sunt cu spatele spre canapeaua unde stă Raven, știu că privirea lui este ațintită asupra noastră. O pot simți, arzându-mi pielea și trimițându-mă într-o stare de nebunie pură. Zâmbesc și-mi mușc lent buza de jos, lucru care nu trece neobservat de partenerul meu de dans care rânjește relaxat, apoi mă trage și mai aproape de el. Atât de aproape încât ajung a fi lipită de trupul lui, dar înainte de a mă simți prea inconfortabil, facem câțiva pași de dans și cumva ajung să mă aflu într-o poziție în care îl pot vedea clar pe Raven. Deși fumează în continuare și încearcă să pară indiferent, modul în care ne privește este letal. Dacă privirile ar putea ucide, blondul ar fi deja mort.

     — Ești fata lui Raven, nu? aud vocea blondului, însă tonul lui nu-mi spune că ar fi o întrebare propriu-zisă, ci, mai degrabă, nevoia unei confirmări.

     — Ultima dată când am verificat, nu aparțineam nimănui.

     — Atunci lasă-te purtată de val, Emerie, îmi șoptește la ureche după ce îmi dă deoparte o șuviță de păr.

           Ajung din nou lipită de el, iar pașii noștrii se sincronizează. Mă las condusă de el pe ritmul senzual al unei bachata de Romeo Santos. Palmele blondului se odihnesc la fel de posesiv pe talia mea, iar mișcările lui sunt atent alese și realizate cu perfecțiune. Ne învârtim și reușesc să-l zăresc scurt pe Raven care fumează tot mai agitat și are pumnul strâns. Trebuie să-i fie al naibii de greu să-și păstreze calmul. Kayden pare a fi în aceeași situație, privirea sa fiind ațintită spre Averia care râde și se balansează în brațele străinului.

          Când piesa se termină, ne îndreptăm spre canapele. Degetele mele sunt împletite cu cele ale blondului, iar expresia de pe chipul lui Raven nu mă face decât să continui să mă joc cu focul, mai ales că și el joacă murdar, încercând să-și ascundă gelozia și posevitatea în spatele unei măști de indiferență, însă se pare că nu prea îi iese. El Diablo începe să piardă la propriul joc acum când am schimbat puțin regulile?

          Averia și tipul șaten ni se alătură pe canapea, însă nu mai este suficient loc, așa că se așază în brațele acestuia, încolăcindu-și brațele în jurul gâtului său, chiar sub privirile lui Kayden, care pare că vrea să acorde mai multă atenție sticlei de tequila din fața lui decât focoasei brunete care îndrăznește să se joace așa cu el. Sincer? Atât Kay, cât și Rav o merită din plin, însă nu știu dacă noaptea asta se va termina bine.

     — Să jucăm ceva! propune Maeve care pare a fi chiar mai amețită decât noi. Eu, Emerie și Averia vom fi legate la ochi, iar voi ne veți săruta! Cel mai bun sărut câștigă o noapte cu noi, propune prietena mea cu cel mai mare zâmbet pe chip.