Scrisoarea lui Raven 1

980 91 28
                                    


          Cariño,

          Știu că nu vrei să mă asculți, dar oare îmi vei citi scrisoarea? Nu știu dacă merit să o faci, însă asta nu mă oprește din a-ți scrie tot ceea ce consider că ar fi trebuit sa îți spun pe masura ce lucrurile dintre noi deveneau mai serioase. Nu o fac pentru a te convinge să mă ierți, fiindcă știu ca nu sunt demn de iertarea ta. Nu o fac pentru a mă scuza pentru că nici toate scuzele din lume nu ar fi suficiente pentru tot ceea ce ţi-am făcut. Nu există nimic ce ți-aş putea dărui pentru a compensa toate lacrimile pe care le-ai vărsat din cauza mea. Nu pot face nimic pentru a-ți înapoia tot ceea ce am luat de la tine.   

          Îți amintesti noaptea în care ne-am întâlnit? Noaptea în care ai avut suficient curaj pentru a mă numi "arogant cu masina modificată"? Noaptea în care ceva te-a făcut să îți pierzi rațiunea și să te urci în mașina mea. Crede-ma, iubito. Mereu ai fost atrasă de adrenalina și ai vrut să afli cum se simte pericolul, însă regret ca eu am fost cel care ți-a pătat sufletul atât de curat, de inocent.

          Atunci nu aveam de unde să ştiu că aveai să-mi devii singura şi cea mai dulce obsesie, deşi ai stârnit ceva în mine încă din seara în care te-am văzut întâia oară. Nu sunt un erou şi, în niciun caz nu sunt eroul tău. Te-am salvat şi apoi te-am distrus eu cu propriile mâini. Nu asta face un erou

          Cum să uit de tine când inima mea nu te-a uitat? Cum să trec peste când simt doar mirosul tău în nări, când ochii mei te caută de fiecare dată când intru într-un loc unde ştiu că te-aş putea întâlni?

           Nu-mi pot reveni când doar tu îmi curgi prin vene. Caut să te uit, caut alinare în braţele altor femei şi în alcool, însă eşti mai prezentă în gândurile mele decât sunt eu însumi în propria minte.

          Mi-e dor de tine. Mi-e dor de zâmbetul tău dulce, de modul inocent în care mă priveai chiar şi în cele mai intime momente, de pielea ta catifelată şi de parfumul suav pe care îl am adânc întipărit în minte şi pe care nu îl pot uita oricât de mult aş încerca.

          Să te văd la braţul altui bărbat mi-a făcut sângele să fiarbă în vene. Felul în care Royce te-a sărutat în timp ce mâinile tale micuțe căutau cu disperare să îl dezbrace de parcă nu a-i dorit nimic mai mult când tu trebuia să mă doreşti doar pe mine mi-au făcut inima să se strângă dureros. Imaginile cu tine întinsă pe pat în timp ce mâinile lui te atingeau unde doar eu te atinsesem până atunci, buzele lui pe pielea ta fină pe unde au trecut doar buzele mele au început să-mi bântuie mintea şi, deşi, trebuia să par indiferent, durerea din piept pe care o simțeam era de parcă am fost înjunghiat cu zece cuțite deodată.

          Am încercat să-mi scot gândurile astea din minte şi să-mi întorc atenția asupra paharului de bourbon pe care îl aveam în mână sau asupra unei tipe oarecare, însă nu m-am putut controla şi am urcat la etaj, hotărât să nu îl las pe Royce să aibă ființa pe care o iubesc aşa cum nu credeam că este posibil, însă gemetele care se auzeau din spatele uşii încuiate mi-au confirmat doar că am ajuns prea târziu...




🙈 Vor fi mai multe fragmente din perspectiva lui Raven care vor constitui o scrisoare pe care i-o va da la final😇

El Diablo de mi corazonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum