El Diablo de mi corazon

Capitolul XX

Ziua Recunoştiinței a fost mereu un motiv de sărbătoare pentru familia mea. În ciuda problemelor pe care le-am avut, cina din această zi specială este mereu un prilej de a ne petrece timpul în familie, de a medita şi a realiza că trebuie să ne oprim din rutină şi să spunem "mulțumesc" persoanelor dragi, să le arătăm cât de mult înseamnă ele pentru noi. Nu trebuie să amânăm, întrucât viața este scurtă şi nu se ştie dacă mâine vom mai avea sau nu ocazia.

Dincolo de toate acestea, cred că cina de mâine este oportunitatea perfectă pentru a-l invita pe Raven să-mi cunoască părinții. Suntem împreună deja de câteva săptămâni şi totul pare a fi un vis devenit realitate. Ne vedem măcar de două ori pe săptămână, ne plimbăm, discutăm, râdem sau vedem filme. Întotdeauna singuri, fără prietenii lui, lucru care nu face decât să mă bucure. Nu am ce să-i reproşez. Se poartă impecabil. Îmi vine să râd la ideea că, în curând, cred că porecla lui va deveni El Ángel (Îngerul).

Vreau să profit de faptul că mama şi tata au avut ceva treabă de rezolvat, iar Sierra a ieşit cu Nate la o plimbare cu bicicletele. Toată casa este la dispoziția mea şi aleg să-mi petrec după-amiaza la piscina interioară, aflată la subsol.

Aş invita-o pe Maeve, însă în mod sigur se află cu Bryant. În ciuda aşteptărilor, pare că relația lor este una puternică şi se iubesc pe zi ce trece mai mult. Bineînțeles că Bryant nu a aflat niciodată despre sărutul dintre blondă şi Derek, dar poate este mai bine ca unele lucruri să rămână nespuse.

Îmi iau câteva prosoape şi cobor la piscină, însă exact in clipa în care vreau să intru în apa caldă, telefonul îmi sună, numele iubitului meu apărând pe ecran, unde am o poză de fundal cu noi doi, mâncând din aceeaşi înghețată.

- Cariño, eşti acasă? Mă gândeam să mergem să luăm cina în oraş. Ce zici? Sunt deja la poartă.

- Scuze, iubitule. Nu pot. Vreau doar să mă relaxez, iar cu tine îmi este imposibil, îl tachinez, învârtind pe degete o şuviță de păr.

- Părinții tăi sunt acasă?

- Sunt singură. Vrei să intri? îl întreb, deşi am mai făcut-o de câteva zeci de ori şi am primit doar refuzuri din partea lui.

- Da, dacă nu deranjez.

Răspunsul brunetului mă ia prin surprindere. Mă grăbesc spre uşa de la intrare şi apăs pe buton pentru ca poarta să se deschidă. Frigul îmi pişcă pielea când deschid uşa, făcându-mă să realizez că port doar un costum de baie alb, dintr-o singură piesă. Privirea lui Raven cade direct asupra trupului meu mult prea dezgolit şi este destul de insistentă. Nici măcar nu încearcă să se prefacă de faptul că nu se holbează la sânii mei.

- Wow. Nu ştiam că eşti atât de sexy în casă. Poate acceptam invitaţia ta de a intra mai demult, bombăne brunetul, sărutându-mă pe frunte şi închizând uşa în urma lui.

- Voiam să fac o baie în piscină, îi explic în timp ce mă îmbrac cu o pereche de pantaloni scurți.

- Nu este nevoie să-ți amâni planurile pentru mine, Em. Chiar mi-aş dori să te privesc înotând. Dacă nu te deranjează, bineînțeles.

Zâmbeşte, dându-mi întreaga lume peste cap şi pentru că nu ştiu dacă vorbele îşi mai au rostul, pornesc spre subsol, fiind urmată îndeaproape de brunet.

- Apa este caldă, poate chiar fierbinte, iar loc este pentru aproximativ treizeci de persoane. Dacă vrei să mi te alături, eşti binevenit, îi spun înainte de a mă aşeza pe marginea piscinei.

Intru încet, bucurându-mă de felul în care apa îmi alintă pielea. Mă depărtez uşor de margine până când apa îmi ajunge în dreptul sânilor când îi simt prezența impunătoare chiar în spatele meu. Fără să-mi întorc privirea, simt acei fiori deja cunoscuți, iar curiozitatea îşi face loc în mintea mea, întrebându-mă dacă Raven este dezbrăcat. Doar nu a intrat cu hainele pe el în piscină, nu?