DAR NOI

Capitolul 52

Timpul trecuse, iar angajații ajunseseră. Făcusem cunoștință cu toți. Astăzi șeful nostru nu a putut ajunge, așa că Aya a fost mereu lângă mine pentru a-mi explica lucrurile. M-a ajutat foarte mult. În timp ce pregăteam băuturile, o mai vedeam cum îi mai fura un sărut grăbită lui James. Erau atât de drăguți! Mă făceau să mă simt tare singură.

Cafeneaua era foarte aglomerată. Nu știu cum nu am mai auzit de ea.

Ușor ușor, timpul trece și termin prima mea zi la lucru. Era zece jumătate noaptea. Nu știam dacă să mai stau cu Aya, sau să plec acasă. E destul de târziu și nu aș vrea să-l îngrijorez pe bunicul.

"Aya." Merg spre ea, "Cred că am să plec. E destul de târziu." Îi spun iar ea se uită cu o față dezamăgită la mine.

"Hai măi, Joe! Nu stăm mult. La 11 și un sfert trebuie obligatoriu să părăsim cafeneaua." Mă imploră iar eu cedez.

"Bine! Dar mai mult nu stau în niciun caz!".

"Da!" Spune fericită, "Ajung și prietenașii mei imediat. Abia aștept să-i cunoști!".

"Și eu!" Spunem amândouă entuziasmate și ne așezăm la masă. Mai rămăsesem eu, Aya și iubitul ei, James. Eu eram cu spatele la intrare, iar ei cu fața la intrare.

"Uite-i că au venit!" Spune entuziasmată iar eu zâmbesc. Mă întorc pentru a-i vedea. Erau 6 persoane. 4 băieți și 2 fete. În categoria băieților, se enumeră și Ethan. Era culmea să-mi fi zis Aya de un alt Ethan cu aceleași caracteristici. Cu toate că îl văd pentru prima dată în 6 săptămânni, stomacul meu încă se mai răsucește când îl vede.

Aya se pune pe piciorul lui James pentru a avea prietenii ei mai mult loc. Ethan se pune pe partea din fața mea cu încă un băiat și o fată, iar lângă mine doi băieți și o fată.

"El e Adrian!" Îl introduce Aya pe băiatul din fața mea. Îmi zâmbește iar eu îi zâmbesc înapoi.

"Evelina." Continuă Aya să-și introducă prietenii.

"Ethan." Îi rostește numele iar el se uită la mine, "Sper că nu e Ethan de care mi-ai spus!" Spune Aya iar mie îmi vine să mă bag în pământ de rușine. V-a înțelege că l-am bârfit sau am vorbit despre el, sau mai rău, v-a crede că încă mai am sentimente pentru el.

"Nu e, nu?" Glumește Aya.

"Nu.." Râd forțat iar Ethan își ferește privirea de la mine, la mâinile sale de pe masă.

"Ar fi fost ciudat să fi fost el." Râde iar eu îi zâmbesc forțat uitându-mă cu coada ochiului la Ethan.

Se aude dintr-o dată ușa iar eu mă uit în spate, văzându-l pe Davide cum se uita la mine și la Ethan.

"Cine e el?" Întreabă o fată.

"El e Davide.. un prieten de-al meu." Spun și mă duc la el, "Revin." Le zâmbesc și merg spre Davide. Îl trag ușor afară, simțind că e puțin nervos.

"Ce caută el aici?" Mă întreabă cu un ton ridicat iar eu tresar.

"Nu mai țipa!" Spun încet, "Nici eu nu știu ce caută aici. M-am trezit cu el la aceeași masă cu mine.".

"Ți-a zis ceva?".

"Nimic. Nici n-ar avea ce.".

"Hai să mergem. Am venit aici ca să te duc acasă.".

"O să vin cu taxiul.".