DAR NOI

Capitolul 15

Orele trec foarte repede. Mai repede decât mă așteptam vreodată. Andrew ajunge înaintea lui Ethan, acesta sunându-l pe bunicul și spunându-i că va întârzia puțin. Mă miră faptul că l-a sunat, dar totuși nu cred că va mai veni.

"Ești bine, Andrew?" Îl întreabă bunicul.

"Da, nu sunt rănit foarte tare." Spune de pe canapea, uitându-se la mine.

"Mă bucur atunci." Îi răspunde.

"Îmi pare rău de ce s-a întâmplat, domnule! Sper că nu va făcut să vă schimbați părerea despre mine." Îi spune Andrew bunicului meu, acesta razând și punându-i mâna pe ghenunchiul lui.

"Nu aș avea de ce să mă supăr, nici pe tine, nici pe Ethan. Ești prietenul de muncă al nepoatei mele, iar Ethan e probabil mai mult decât un simplu prieten." Fac ochii cât cepele și mă uit la el neclipind. Ce tot spune acolo?

"A..de-aia a reacționat așa Ethan? Sunt împreună?" Întreabă Andrew.

"Nu!" Îi răspund eu.

"Nu, dar cel mai probabil se plac." Răspunde bunicul după mine, nepăsându-i de răspunsul meu de dinainte.

"Ce tot vorbești bunicule?" El se uită la mine și zâmbește.

"Nu mă băga pe mine la mijloc, tot ce știu e că nu vă ciondăniți degeaba." Chiar am rămas fără cuvinte. Cum să zică că-mi place de Ethan după câte mi-a făcut, și de față cu Andrew.

"Mă duc la toaletă." Știam că nu mă pot contrazice cu bunicul, și ar fii stânjenitor să fac asta de față cu Andrew, așa că decid să cedez eu. Oricum, voi vorbi cu el după ce pleacă toată lumea.

Mă dau cu apă rece la gât, și apoi îmi refac coada.

"Chiar par obosită." Spun atingându-mi fin cearcanele de sub ochii mei. Îmi promit că zilele astea mă voi odihnii mai mult, și cobor jos la cei doi.
Îl văd pe Ethan dând mâna cu Andrew și luându-l scurt în brațe pe bunicul meu. Ei nu m-au observat holbându-mă, așa că mă îndrept încet spre canapea.

"Bun venit, Ethan!" Nu am i-am mai zis asta până acum. E ciudat, dar totuși, azi voi încerca să fiu mai bună cu el, indiferent cum se va comporta cu mine. Vreau să parcurgă bine totul.

"Salut." Îmi spune scurt, fiind puțin derutat.

După aproape o oră, ajung să vorbesc doar eu cu Andrew. Bunicul se băga foarte rar în discuție, iar Ethan deloc. Stătea și se uita la tavan, întins pe canapea. Totuși, mă mulțumesc că totul parcurge bine, și nu au fost discuții aprinse, bătăii, sau alte lucruri negative.

"A, da. Am uitat să te întreb, Joe." Spune Andrew.

"Te ascult.".

"Am auzit că domnul Asher a fost prins de către poliție, deoarece viola fete și înainte și recent." Nu, te rog, nu aduce vorba de el chiar acum, nu și aici, de față cu bunicul.

"Chiar nu.." Mă intrerupe.

"Deci tu ai avut noroc că ai fugit." Bunicul se uită la mine, deoarece aștepta un răspuns, iar eu rămăsesem blocată. Nu știam ce să mai zic. Dacă să mint, să nu mint, să vorbesc, să nu vorbesc. Stăteam doar și mă uitam la Andrew, nervoasă pe el.

"De ce să fiu norocoasă? Ce legătură am eu?" Încerc să mă scot.

"Păi.." Se bagă Ethan peste Andrew.

"Păi, vrea să zică că ai fost concediată la momentul potrivit. Poate dacă mai stăteai, se putea întâmpla ceva rău, nu Andrew?." Ethan se uită urât la Andrew, iar acesta își ridică sprânceana, având postura de nevinovat. Dacă nu ar fii bunicul aici, i-aș fi dat una.

"Nu asta.." Îl întrerupe iar pe Andrew, Ethan.

"Sunt sigur că asta ai vrut să zici." Ethan avea o privire înțepătoare, dar Andrew părea mai relaxat ca niciodată, ceea ce mă enerva la culme. Știa că nu-i pot spune bunicului în veci, dar totuși a făcut asta.

"Lăsați-mă să-mi termin propoziția!" Ridicând tonul, Andrew.

"Ce ar fii să mergem până afară să fumăm împreună?" Îi sugerează Ethan.

"Nu, mulțumesc! Nu fumez.".

"Nu-i nimic." Ethan se ridică și se îndreaptă spre ușă, oprindu-se în pragul ușii, așteptându-l pe Andrew. Acesta, spre mirarea mea, s-a ridicat și s-a dus cu el. Probabil nu a vrut să arate că îi e frică.

"Ce a vrut să zică băiatul ăsta, Joeline?" Mă întreabă bunicul, după ce am rămas singuri.

"Nimic. Cred. Oricum, nu știe cum să se exprime și mereu se înțelege altceva." Îi spun iar el zâmbește.

"Bine." Spune fără a insista și mă bucur că nu o face.

Ethan intră în casă, dar de data asta, singur.

"Unde e Andrew?" Îl întreb iar el se așează pe canapea, zâmbind.

"Nu aici.".

"De ce a plecat? Ce i-ai făcut?" El se uită foarte urât la mine, pocnindu-și degetele.

"Vreți să vă las singuri?" Ne întrebă bunicul pe amândoi, dar se uita la mine.

"Nu!" Mă uit la Ethan, nu părea că-l deranjează că am spus asta, ba din contră, un zâmbet îi apăru pe față. Se uită la bunicul, și ridică din umeri pentru o secundă. Dacă vrea să-mi zică de Asher ceva? Era cât pe ce să afle bunicul, și de data asta chiar vreau să am grijă, "Da!" Mă răzgândesc eu, iar Ethan zâmbește iar.

"Bine, atunci vă las. E destul de târziu așa că eu mă voi pune să dorm. Noapte bună, și să nu vă certați!" Spune iar după pleacă și rămânem singuri.

"Spune! De ce a plecat?" Ethan se ridică în fund, cu spatele drept.

"A consumat droguri și băutură. Putea face și zice orice fără a-și da seama, așa că l-am trimis acasă înainte să se întâmple altceva." Nu prea cred că Andrew a consumat droguri și bautură, și a venit aici. Probabil vrea să-l pună într-o ipostază proastă, exact cum l-a pus și Andrew pe el.

"Spui asta pentru a te răzbuna pe el?".

"Să mă răzbun?" Începe să râdă, "De ce m-aș răzbuna? Dacă bunicul tău știe că nu fac asta, altceva nu-mi pasă. Nu-mi pasă ce crezi tu sau alții." Iar bunicul meu. De când sunt ei cei mai buni prieteni?

"De când sunteți voi doi cei mai buni prieteni?".

"Cei mai buni prieteni în capul tău, pentru mine e un om pe care mă pot baza mereu și oricând." Același lucru.

"Și abia vă cunoașteți.".

"Decât deloc." Se întinde pe spate.

"A, și să nu te gândești că dacă te-am scos din subiectul ăla cu Asher, am alte intenții. Am făcut-o doar și doar pentru bunicul tău." Îmi spune Ethan.

"Nici măcar nu m-am gândit la asta.".

"Oricum, indiferent pentru cine am făcut-o, important e că te-am salvat, deci, îmi ești datoare." Avea o față serioasă, bănuiesc că vorbea serios.

"Datoare după câte mi-ai făcut? Nu prea cred.".

"Nu ți-am făcut nimic.".

"Ba da. Chiar mi-ai făcut.".

"Nimic rău din ce aș fii putut face, deci îmi ești datoare.".

"În niciun caz.".

"Bine, îl voi suna pe Andrew să vină măine." Nu-mi vine să cred că-mi face asta.

"Cu ce sunt datoare?" El chicotește.

Instagramurile personajelor:
@joeline_sommer
@ethan_.williams
@andrew.drash