DAR NOI

Capitolul 6

Nu știu dacă să mă duc după el sau să îi bag o scuză. Nu vreau să mint pe nimeni, dar mai bine inventez ceva, decât să mă duc după el iar apoi să se creadă prea important.

"Sper să nu-l mai văd pe băiatul ăsta cât de curând." Îmi spun mie însumi, dându-mi drumul la televizor și intinzându-mă cât canapeaua. Nenorocitul de Ethan nu mă lasa să mă uit la televizor. Și-a imbibat parfumul în fiecare cusătură a acestei canapele. Mă întreb cu cam câte sticle s-a dat pe haine.

Îmi dau o palmă, întrebându-mă de ce naiba mă gândesc tocmai la Ethan, care ma enervase mai mult decât orice persoană vreodată în doar câteva ore.

Îi aud pe cei trei din stradă, râzând cu un sonor mult prea tare. Dacă nu ar avea o anumită vârstă, aș spune că sigur sunt beți.

"Bună sea.." Nici nu apuc să zic că o văd pe doamna Angelina, aproape căzând din picioare, la fel si domnul Michael. Ambii ținându-se de bunicul meu. Bietul de el.

"Mă poți ajuta, te rog?" Spune bunicul abia ținându-i. Aproape că aș râde, dar sincer e prea jenant.

"Tu nu ai băut, nu?" Spun în timp ce o luam pe doamna Angelina de la el din spate.

"Normal că nu." Îmi răspunde cu o voce răgușită și îl aruncă pe domnul Michael pe canapea.

"De ce i-ai lăsat să bea?" Amândoi ne uitam pierduți la cei 2 indivizi care stăteau întinși pe canapea.

"Mai sunt în viață?" Întreabă bunicul iar eu ridic o sprânceană.

"Sper că da.".

"A, Ethan. Ethan, nu? Unde e?".

"A plecat.".

"Unde naiba a plecat iar neastâmpăratul ala? Cheamă-l și spune-i că dormim aici." Spune mama lui cu o voce de bețivă. Aproape că râd, dar mă uit la bunicul și acesta își închide ochii.

"Nu-mi spune că dorm aici." Îi șoptesc la ureche.

"Lasă-i în pace. Dorm când doresc aici.".

"Ia-mi telefonul meu și sună-l." Spune domnul Michael.

Zis și făcut. I-am luat haina de pe jos și i-am căutat telefonul. Când am dat de el, am intrat in contacte iar niciun contact cu numele "Ethan", nu-mi ieșea în ochi.

"Domnul Michael, cum e trecut Ethan în contactele dumneavoastră?" Spun eu puțin mai tare pentru a mă auzi.

"E la recente. Ultimul care m-a sunat." Răspunse acesta lent.

Șocant. Nu avea numărul lui Ethan trecut în telefon. Oare de ce? Încerc să gândesc că nu e problema mea, doar că mă pusese pe gânduri. Decid să îl sun, iar acesta nu îmi răspunsese dar trimisese mesaj.

*Ce vrei?*/ Cum poate să îi răspundă așa tatălui său?

*Sunt Joe, te-au chemat ai tăi la noi. Sunt morți de beți.*

*Nu vin.*

*Sunt nervoși pe tine. Vino dacă nu vrei să te cerți mai rău cu ei. O să dormi doar noaptea asta aici.*

*Tocmai! Vezi-ți de treabă și lasă-mă.*/ Când văd mesajul ăsta, decis să nu îi mai răspund. Dacă vrea vine, dacă nu, nu. Chiar nu înțeleg de ce insist atât.

Dau să șterg mesajele pe care i le-am trimis, dar văd că aceștia au avut și alte conversații. Curiozitatea mă pune la încercare, până mă dau bătută. Sunt dezamăgită că mă bag în telefonul altcuiva și citesc conversații private, dar trebuie să-mi alimentez cumva curiozitatea.

Conversațiile dintre cei doi sunt atât de reci, încât încep să mă simt prost. Să mă simt prost din păcate, pentru Ethan. Tatăl lui vorbește foarte aspru cu el în mesaje, darămite în viața reală. Nu-l vedeam pe tatăl lui așa, dar sigur are niște motive în spate.

Îi bag telefonul în buzunar după ce șterg conversațiile, apoi mă îndrept spre bunicul care era în bucătărie.

"Ce a zis, vine?" Nici nu știu dacă să-l mint sau nu.

"Nu știu, nu a răspuns." Normal, îl mint.

"Și de ce ai stat atât?".

"Am așteptat să răspundă.".

"O." Asta e tot ce zice, și decid și eu să tac. De câteva zile îl mint întruna. Nu-mi place deloc lucrul ăsta și chiar nu vreau să-mi devină o rutină.

Stau la masă, mâncând și vorbind cu bunicul despre cu ce se ocupa el în tinerețe. Îmi aduc aminte că femeile veneau la noi și băgau minciuni doar ca să stea puțin cu bunicul, care era un bărbat foarte frumos și atrăgător. Eram fericită că un bărbat atât de frumos îmi era bunic, iar acum sunt cea mai fericită. Mai fericită ca niciodată.

Dintr-o dată, se aude o bubuitură la ușă. Bunicul se uită confuz la mine, și eu la fel. Decid să mă duc eu pentru a vedea ce s-a întamplat.

Deschid ușa pentru a ieșii, iar Ethan încerca să se ridice de pe jos. Fac ochii mari și închid ușa pentru a nu-l vedea nimeni.

"Ethan? Ce naiba? Ai băut?" Strig cât se poate de încet la el, iar acesta își dă ochii peste cap.

"Nu este problema ta." Vocea lui fiind sigură. Nici nu se vedea că e beat.

"Crezi că se vor bucura ai tăi să te vadă așa?".

"Și ei sunt beți la rândul lor.".

"O să te cerți cu ei." Spun asta pentru că știu și am văzut că se ceartă cu tatăl său de la fiecare prostie. Sunt conștientă că dacă l-ar vedea beat, s-ar certa groaznic, iar eu una nu vreau să văd așa ceva.

"Și ce?".

"Uite, eu zic să stai în mașină până se pune și bunicul să doarmă. Sting luminile și vin după tine.".

"De ce nu pot pur și simplu să intru?" Vocea lui era răgușită, dar în continuare nu părea beat.

"Pentru că va ieși un mare scandal. Vei sta aici în jur de 15 minute. Vin după tine, iar apoi te duc în camera mea.".

"De.." îl întrerup.

"Dumnezeule, Ethan! Fi măcar acum de acord cu mine și fă ce spun. Măcar acum!" El nu spune nimic, și se așează pe o bancă, arătând cu degetul spre ceasul lui placat cu aur.

"Nici mai mult, nici mai puțin.".

Mă bucur că și-a învins orgoliul și m-a ascultat. Probabil din cauza că e beat, dar tot mă bucur.

Intru în casă, fiind luminile stinse, părinții lui dorm întinși pe canapea, aproape sforăind, pun o pătură pe ei și mă îndrept spre camera bunicului. Acesta dormea pe burta, lăsând doar lumina lunii să îi pătrundă în cameră.

Văzând că toată lumea doarme, decid să mă duc să-l chem.

"Vino încet!" Spun după ce deschid ușa. Acesta dă din cap și merge pe vârfuri. Scot un chicotit iar acesta se întoarce la mine uitându-se urât.

"Hai odată!" Spun și îl împing în față.

Ajungem pe scări, iar acesta se bagă la baie înloc de camera mea.

"Aia e baia.".

"Văd. Oricum aveam nevoie." Spune și închide ușa.

Intru în cameră neștiind cum naiba să dormim. Sigur domnul Ethan Williams nu va dormii pe jos.