DAR NOI

Capitolul 65

             După un an jumătate

Viața mea e la locul ei, fix cum era înainte de moartea bunicului, am decis să nu mă mut, iar eu cu Davide formăm un cuplu de câteva luni bune. Sunt fericită? Foarte fericită! Toate sunt exact cum am mi-am dorit, ceea ce mă bucură foarte mult.

Probabil că acum vă întrebați unde e Ethan.. Ei bine, nu ştiu, nici nu mă prea bate gândul. Ultima oară când l-am văzut, a fost la înmormântarea bunicului. Mă bucur că a ieşit din viața mea, indiferent că mereu va avea un micuț loc în inima mea, totuşi, a fost primul băiat căruia m-am dăruit fără să stau pe gânduri, şi primul băiat pe care l-am iubit din toată inima.

"Joe?" Îmi întrerupe Davide gândurile, acesta tocmai intrând pe uşă.

"S-a întâmplat ceva?" Mă ridic de pe canapea.

"Uite ce am aici." Îşi bagă mâna în buzunarul gecii, scoțând o invitație.

"Nu cred!" I-o smulg din mână, citind-o în câteva secunde, "Se căsătoresc peste o săptămână?! De ce nu ne-au spus?".

"Cred că a fost o surpriză şi pentru ei. Nu mi-au zis tot. Au spus că vin aici mai târziu la o cafea, iar cu ocazia asta ne vor povesti.".

"Mi-e dor de ei sincer." Spun iar Davide se apropie încet de mine.

"Mda.. Nu prea au mai avut timp de noi." Spune luându-mă de talie şi rânjind.

"Dar totuşi îi înțelegem.." Vorbesc încet când Davide era mai aproape decât trebuie.

"Îi întelegem.." Spune şi el încet iar amândoi începem să râdem, lipindu-şi uşor buzele de ale mele după câteva secunde. Mâna îi alunecă subtil în jos, dar o bătaie în uşă îl face să-şi retragă mâna.

"Momentul nepotrivit." Spune Davide dând ochii peste cap, înainte de a deschide uşa. Aya şi James stau în fața uşii, cu zâmbetul până la urechi.

"Vrem şi noi să ştim de ce sunteți aşa fericiți." Spune Davide iar apoi se uită în spate la mine.

"Parcă aveți o sclipire în ochii. O sclipire diferită." Aya şi James se uită unul la altul, şi râd.

"Putem intra?" Întreabă James iar Davide se dă din tocul uşii.

Aya se pune nerăbdătoare pe canapea, punându-se James lângă ea. Aya își aranja încontinuu rochia, dând semne că e stresată.

"Nu e nimic rău, nu?" Întreabă Davide, punându-se lângă mine.

"Având în vedere că aceștia zâmbeau când au venit.." Spun iar Davide își dă ochii peste cap.

"Deci.." Începe James iar Aya îi dă un pumn ușor între picioare.

"Ai spus că eu le zic!" Spune iar acesta se strâmbă.

"Le zicem împreună?" Spune James iar ea zâmbește spre noi.

"Bine.".

"Spuneți odată!" Spun eu iar Aya trage aer în piept iar apoi se uită la James.

"Suntem însărcinați!" Spun amândoi la unison iar eu cu Davide sărim de pe scaune.

"Poftim! Nu-mi vine să cred!" Sar în brațele Ayei aproape plângând.

"Felicitări!" Îl iau și pe James în brațe.

"Nu-mi vine să cred!" Mai spun o dată.

"Nici mie!" Spune Aya.