DAR NOI

Capitolul 38

"Totul?" Pufnesc, "Cui crezi că-i place să fie badjocorită și ținută aproape tot timpul doar în vorbe rele?" Mă uit la el cu lacrimi în ochii, "Ce s-a întâmplat de ești așa dintr-o dată?" Îl întreb calmându-mă.

Acesta stătea și se holba la mine, sângele de la aracadă curgându-i ușor în jos pe față.

"Dacă te mai prind în calea mea și a prietenilor mei, inclusiv Emma, n-o să am milă." Simt cum inima mea se rupe în două. Încerc să nu arat asta, forțându-mă să nu plâng.

"Ce o să faci dacă o să-ți apar iar în cale, sau poate în calea prietenilor tăi?" Îl întreb pe un ton apăsat.

"Du-te dracu'." Vrând să mă dea la o parte însă eu mă impun.

"Spune! Ce-o să faci?" Ridic tonul la el.

"Fă-o și o să vezi." Îmi spune iar eu turbez de nervi.

"Ascultă aici! Chiar nu-mi pasă ce faci, înțelegi? Acum ieși afară din casa mea și folosește amenințările pentru unii ca Andrew." Îi spun și îl imping în ușă, "Să nu te mai prind pe aici, Brad Pitt!" Strig înainte să închid ușa.

Încep să plâng. Plâng în hohote strângând în brațe perna mea galbenă si pufoasă.

Ca și actor, e mult mai bun decât Brad Pitt, dar nu știam ce altceva să zic. Gândul ăsta mă face să râd pentru o secundă.

Plâng pentru a mă descărca, stând și așteptându-l pe bunicul pentru a mă cuibări în brațele lui.

Adorm cu fața foarte uscată din cauza lacrimilor sărate, trecându-mi durerea.

•••

Mă trezesc cu Emma la capul meu, ea stând pe telefon nedădându-și seama că m-am trezit.

"Cât e ceasul?" O întreb ridicându-mă ținându-mi capul de durere.

"Unu." Holbându-se la mine.

"De când ești aici?".

"De două ore." Îmi răspunde.

"S-a întâmplat ceva de ai venit atât de devreme?".

"Nu, doar am vrut să-mi cer scuze pentru seara trecută.".

"Care seară?".

"Cea în care ți-am băgat ceva în băutură.".

"Tu mi-ai băgat ceva în băutură?" Întreb șocată.

"Da.. Eram beată și drogată iar când mi-ai spus că nu ai venit să te distrezi nu știu ce m-a apucat. Am vrut doar să nu te mai simți tristă." Nu știu dacă sunt furioasă sau nu pe ea.

"Și pentru asta te-ai gândit să mă droghezi fără permisiunea mea?".

"Eram și eu drogată, nu știam ce era de capul meu. Îmi pare rău." Se ridică și face o față de cățeluș.

"Dacă nu era Andrew acolo s-ar fi putut întâmpla multe incidente." Îi spun iar ea își dă ochii peste cap.

"Să trăiască Andrew!" Spune și mă ia în brațe, "Iartă-mă!" Adaugă.

Mă strânge în brațe câteva minute iar după îmi dă drumul uitându-se dubios la mine.

"Nu o să mai fac, promit!" Îi zâmbesc iar ea îmi zâmbește înapoi.