DAR NOI

Capitolul 58

Ajung la muncă înainte ca soarele să-și facă apariția cu totul, ceea ce-mi induce o stare de somnulență. Intru în cafenea, apucându-mă direct de treabă, încercând să nu-mi reamintesc scenele dintre mine și Ethan de aseară.

După o oră, Aya cu James își fac apariția, total surprinși de prezența mea la ora aceea.

"Ce faci aici, măi?" Mă întreabă Aya în timp ce dă să mă ia în brațe.

"Am venit să fac curat." Îi zâmbesc. James se așează pe un scaun, întinzându-se.

"Nu ai făcut aseară?".

"Venise Ethan.. Beat." Ea deschide ochii mari și începe să râdă.

"Oo." Eu îmi dau ochii peste cap, "Nu s-a întâmplat nimic, doar m-a enervat." O mint.

"Sigur." Rânjește iar eu decid să o las așa.

Deja trecuse două ore, deschisesem cafeneaua, iar toți eram șocați deoarece era plină în timpul săptămânii. O grămadă de muncă fără niciun strop de energie din partea mea. Mă simțeam lipsită de energie din toate punctele de vedere. Voiam doar să merg acasă și să mă pun să dorm.

"Cu optimism, Joe! Hai!" Țipă Aya în timp ce mă pregăteam să duc cafelele.

•••

Mai aveam două ore până să închidem, iar cafenea nu era nici măcar un sfert goală. Mă dureau toate articulațiile și simțeam cum mă înțepau tălpile.

"Trebuie să plec." Spune Aya iar toți angajații ne uităm la ea.

"Poftim? Iubire, nu pleci nicăieri. E plin, avem nevoie de tine." Îi spune James.

"Chiar trebuie să plec. E urgent.".

"Ce s-a întâmplat?" O întreb iar ea își închide ochii pentru o secundă.

"Ethan..".

"A pățit ceva?" Mă panichez.

"Nu. O să-ți povestesc mâine.".

Nu apuc să spun nimic, că aceasta își dă șorțul jos și iese pe ușă, lăsându-ne să ne descurcăm și fără ea.

•••

Însfârșit am închis, iar James a insistat să stea cu mine peste program pentru a face curat.

"Oare ce a pățit Ethan?" Întreb în timp ce curățam mesele.

"Habar n-am. Nu e prima oară când Aya pleacă așa pentru el.".

"De când sunt prieteni?".

"De patru ani.".

"Uau, e ceva." Zâmbesc.

"Da. Ei s-au cunoscut prin mine. Eu îl cunosc pe Ethan de când era în a 8 a." Râde.

"Da? Cum era?".

"La fel ca acum.".

"Nu avea iubite?" Mă scapă gura.

"Era exact ca și acum.".

"Mă gândeam că a fost o fată de care i-a plăcut și i-a frânt inima.".

"Nu cred că e posibil să-i frângi inima lui Ethan.".

"Nu?".

"Nu. Așadar, dacă tot vorbim despre Ethan, voi doi cum v-ați cunoscut?".

"Păi bunicul și părinții lui s-au împrietenit, și apoi au urmat mai multe." Zâmbesc readucându-mi aminte. Parcă a trecut o sumedenie de atunci.