DAR NOI

Capitolul 44

Capul lui se odihnește pe fruntea mea, simțindu-i respirația pe față.

"Mergem să mâncăm ceva?" Întreabă Ethan încet.

"Dacă ne întâlnim cu Emma și Christian?".

"Doar nu o să stăm în casă mereu." Se uită la mine iar eu îi zâmbesc, el dându-și ochii peste cap.

"Păi.. Dacă e spre binele nostru..".

"În niciun caz nu o să stăm în casă din cauza lor.".

"Ieri fugisem de ei iar acum mergem liniștiți pe stradă?".

"Ieri erai beată, nu gândeai limpede și ei la fel. Probabil erau și fumați.".

"Ău.".

"Mergem?".

"Du-te tu, eu aș sta astăzi în casă. Vreau să am o zi liberă și liniștită pentru că de mâine, va trebui să-mi caut de muncă.".

"Vrei să te ajut?".

"A, nu. Mă duc cu Andrew și ne căutăm împreună.".

"Vă căutați împreună?".

"Da.. Adică asta am vorbit acum ceva timp.".

"Chiar ai trecut peste tot ce a făcut?".

"E un băiat bun doar că i se întâmpla oricui să pice în anturaje proaste." Mă așez la masă dar el tot rămâne în picioare, uitându-se de sus la mine.

"Ce vrei să mănânci?" Schimbă subiectul.

"Ăă, cred că o să fac o salată. Vrei și tu?" Îl întreb iar el dă afirmativ din cap.

Gândul îmi era la bunicul meu în timp ce tăiam salata, iar dintr-o dată simt că mă ustură degetul.

"O Doamne!" Îmi duc degetul în qiuvetă pentru că curgea destul de mult sânge, iar Ethan vine lângă mine panicat.

"Ce Du.. O Doamne!".

"M-am tăiat puțin.." Mă strâmb din cauza durerii, Ethan dând drumul apei reci și băgându-mi degetul în ea, făcând-o roșie. N-am de gând să mint, era o rană deschisă și destul de mare.

"Joe, unde naiba ți-e mintea?" Ridică puțin tonul.

"E doar o tăietură.." Îi zic calmă iar el își dă ochii peste cap.

"Ce naiba e în capul tău? Dacă îți tăiai degetele?".

"Nu mi le-am tăiat.." Spun încet. El răsuflă, luându-mă în brațe, eu fiind surprinsă.

"Ethan, din păcate pentru tine, încă nu am murit!" Fiind sarcastică iar el râde silențios.

Se desprinde din îmbrățișare, luându-mi fața în mâinile lui, uitându-se intens în ochii mei. Îmi pune un deget pe buză, o mângâie ușor, iar apoi, o mână coboară pe talia mea. Respirația mea accelerează, iar senzația pe care mi-o dă Ethan e atât de străină.

Se uită la mine iar eu mă uit la el, iar dintr-o dată, pe neașteptate, mă trezesc cu buzele lui peste ale mele. Aduse sărutul pasional, foarte repede. Mâinile mele se așează în jurul gâtului lui fără să-mi dau seama, iar el pune ambele mâini pe talia mea, urcându-mă pe masă. Acesta îmi mâgâie talia, simțindu-se excelent de bine, sărutându-l cu mult mai multa poftă, simțindu-i zâmbetul prin sărut.

"Ah!" Strig dintr-o dată, uitându-mă la degetul meu care se storcea de sânge. Nu-mi vine să cred că am stricat momentul ăsta doar din cauza degetului meu.

"Trebuie să-l bandajăm, Joe." Îmi spune liniștit, mâinile lui fiind încă pe talia mea.

"E bine, doar.." Nu mai apuc să zic ceva în plus, că acesta bagă degetul în gura lui.

Muream de rușine.

"E ok, Ethan!" Spun rușinată, iar acesta zâmbește atractiv cu degetul în gură.

Îl suge o dată tare, amorțidu-mi, iar apoi îl scoate.

"Du-te ia un bandaj repede până nu mai curge." Îmi spune uitându-se la mine perfect normal.

Dau din cap că da, fiind evident roșie în obraji, fiind sigură că acesta zâmbește din cauza reacții mele. A fost pe neașteptate.

Îmi bandajez degetul, Ethan venind spre mine, sprinjinându-și mâinile pe umerii mei. Începe să-mi mângâie ușor umerii, simțindu-se excelent.

"Ce vrei să facem azi?" Mă întreabă încet.

"Tu ce vrei să facem?".

"Eu te-am întrebat primul." Zâmbesc.

"Păi.. astăzi aș sta în casă, după cum ți-am zis.".

"Bine atunci. Stăm împreună." Comportamentul lui mă dă pe spate, cuvintele lui la fel.. Chiar nu știu cum să reacționez. Nu sunt obișnuită cu un astfel de Ethan.

"Dacă vrei să mergi undeva sau dacă ai planuri, du-te.".

"Am planuri deja cu tine. Oricum, o zi întreagă cu tine sună distractiv." Spune iar spatele mi se arcuiește.

Bunicul intră în casă grăbit, începând să caute prin setare.

"Bunicule?" Mă ridic și mă îndrept spre el.

"Unde-s banii?".

"Poftim? Ce bani?" Vocea lui pare atât de străină.

"Banii, Joeline, banii!" Aproape că strigă.

"Eu nu știu de niciun ban.".

"Am nevoie urgent de ei. I-ai luat? Dacă i-ai luat îmi poți zice, n-am să mă supăr!" Îmi spune disperat.

"De câți ai nevoie?" Îmi iau geanta din cuier.

"25 de milioane.".

"Cât?".

"De ce îți trebuiesc atâția bani, bătrâne?" Îl întreabă Ethan pe bunicul, acesta stând relaxat pe colțul canapelei.

"Ai să-mi împrumuți, băiete?" Se îndreaptă spre el, aproape băgându-se în mine.

"Pentru ce îți trebuiesc banii aștia, bunicule?" Acesta nu mă bagă în seamă, așteptând un răspuns de la Ethan.

"Am doar pe card.".

"E o bancă lângă noi."  Spune părând mai disperat.

"Bine. Hai." Bunicul iese pe ușă imediat, Ethan fiind în urma lui. Acesta se uită la mine, însă eu de rușine merg direct spre camera mea.

Mi-e atât de rușine! Cum o să mă mai uit în ochii lui Ethan? Cum a putut să facă asta bunicul? Pentru ce i-au trebuit atâția bani?

Mă pun ușor pe pat, ciufulindu-mi părul de nervi. Mă las pe spate, închinzând ochii.
Bunicul mă îngrijorează din ce în ce mai tare. Săptămâna viitoare am să mă duc și eu cu el la doctor.

Aud pași pe hol, dându-mi seama că e Ethan. Inima îmi bătea atât de tare, simțind-o până în creier. Îmi era atât de rușine de el.

"Nu l-am mai văzut așa niciodată." Spune Ethan din pargul ușii, eu încă stând pe spate.

"Nici eu.." Atât spun.

"Poate că s-a băgat în probleme.".

"Bunicul nu era așa.".

Ethan oftează, trezindu-mă cu el deasupra mea. Eu mă panichez, înroșindu-mă.

"Dă-te jos!" Mă zbat iar aceasta îmi apucă mâinile, ținându-le deasupra capului meu.

"Relaxează-te! Sunt doar niște bani." Oftez când observ că și-a dat seama că mă simt rușinată de faptul că ia dat bani bunicului meu.

"Ethan.." Chiar nu știam ce să zic.

"Da?".

"O să ți dau înapoi imediat ce o să mă angajez." Își dă ochii peste cap.

"Bine." Spune încet. Ne uitând unul în ochii celuilalt.