DAR NOI

Capitolul 22

Mă trezesc, uitând pentru câteva minute că sunt în aceeași casă cu Ethan. Cobor la parter și era gol. Verific repede camera bunicului meu și bucătăria, dar nici urmă de el.

"Ethan?" Îl mai strig odată, glasul meu auzindu-se prin toată casa. Sigur a plecat după ce s-a trezit. Mă îndrept spre bucătărie făcându-mi o păpară și făcându-mi un ceai. Îmi iau cartea și citesc bându-mi ceaiul și mâncând pe banca din fața casei deoarece era mult prea frumos afară.

Îmi sună telefonul, numărul fiind necunoscut. Mă duce gândul la Ethan așa că răspund.

"Alo?".

"Salut! Sunt eu, Emma." Simt o părticică de dezamăgire în mine. "Voiam să te întreb dacă mai vii la cheful de mâine, să stiu dacă vin după tine sau nu." Chiar nu știu ce să fac în legătură cu asta. Trebuie să mai stau două zile fără să-l vizitez pe bunicul, așa că aș face orice ca să treacă timpul mai repede.

"Da. Vin." Îi spun hotărâtă.

"Bravo, fato! Vin mâine pe la unu la tine." Îmi spune și-mi închide. Unu? Care unu?

Îmi pun telefonul pe bancă și continui să citesc cartea mea preferată. După ce trece aproape o oră, mă decid să fac puțină curățenie și să-mi aleg hainele de mâine.

Mă îndrept spre șifonierul meu iar spre nesurprinderea mea, chiar nu am cu să mă îmbrac la acest chef. Poate dacă aș întreba-o pe Emma dacă vrea să vină cu mine la mall, m-ar ajuta ea.

*Bună! Ai vrea să mă însoțești la mall? N-am cu ce să mă îmbrac pentru chef și nici nu știu ce să-mi iau.* TRIMIS

Nu stau mult iar aceasta îmi răspunde înapoi.

*Ce bine că mi-ai scris. Mă plictiseam de mor. Acum vin spre tine.*

Îmi iau banii puși deoparte și mă schimb de pijamale. Aleg să-mi prind părul într-o coadă și ies în fața ușii, închinzând-o și punându-mi cheia în geantă.

Emma ajunge peste un sfert de oră, aceasta explicându-mi că s-a întâlnit cu prietenii ei și nu au vrut să o mai lase să plece. Sunt curioasă dacă acolo era Ethan.

Urc în mașina ei iar aceasta mă ia în brațe.

"Mmm, miroși bine." Îmi spune. Ciudat. Nu m-am dat cu niciun parfum. Îi zâmbesc forțat iar ea îmi zâmbește înapoi. Nu mă pot abține să nu o întreb de Ethan.

"O întrebare, dacă nu te superi." Ea râde și aprobă din cap. "Ethan era cu prietenii tăi?" O întreb iar ea se uită ciudat la mine.

"Da, era. De ce? Ți-a făcut ceva?".

"Nu, doar întrebam.".

"Poți să-mi spui orice. Îl știu pe Ethan foarte bine. S-a dat la tine?".

"Nu." Cred că nu.

"Dacă se dă la tine ferește-te, vrea doar să se distreze. E vizibil că tu ești o persoană serioasă și pretențioasă, dar ești și neexperimentată. În caz că se dă la tine, da-i cu jet." Cu jet?

"Bine. Putem pornii la drum? Chiar am nevoie de haine." Schimb subiectul și râd. Aceasta nu mai zice nimic și pornește la drum. Stăm amândouă în liniște, până când se oprește la semafor.

"Îți place de Ethan?" Mă întreabă dintr-o dată.

"Nu, normal că nu! E un nemernic." Îi răspund aprins.

"Dar e și frumos." Îmi spune și mașina pornește din nou.

"Nu, nu îmi place de el. Nu e tipul de băiat pe care mi-l doresc." Aceasta zâmbește.

"Normal că nu, e un curvar. Dar știe cum să atragă fetele, tocmai de-aia ți-am spus să ai grijă." Îmi spune.

"Oricum nu ne prea înțelegem, de fiecare dată când ne vedem, ne certăm." Îi spun iar aceasta zâmbește.

"Doar ai grijă. Ești mult prea finuță pentru a suferii din cauza lui." De ce îmi spune astea?

"Nu aș avea de ce să sufăr din pricina lui. Suntem niște persoane total diferite." Îi spun iar aceasta nu-mi mai zice nimic.

Niciuna dintre noi nu mai scoate vreun cuvânt, până când ajungem la mall. Parchează mașina și intrăm.

"Hai să ne băgăm în magazinul ăla!" Îmi arată cu degetul iar eu nu știu cum să-mi ascund reacția șocată. Magazinul era plin de haine scurte, tăiate și deloc adecvate.

"Nu..prea e genul meu." Ea își ridică sprânceana.

"Atunci spune-mi cam ce ai vrea sa porți.".

"Nu știu, dacă tot mergem la un chef, ar merge o cămasă și niște blugi." Aceasta se uită intens la mine, iar eu mă uit confuză la ea.

"O cămasă transparentă, nu?".

"Nu. O cămasă albă." Îi spun iar aceasta îmi zâmbește prea forțat, "E ceva înneregulă cu asta?".

"Nu! Dacă tu te simți bine, poți să te îmbraci în orice." Îmi spune iar eu îi zâmbesc.

După ce mi-am cumpărat hainele, ne-am mai plimbat prin diferite magazine pentru a-și lua și Emma la rândul ei diferite haine. Ne oprim după câteva ore într-un restaurant.

Râdem și povestim despre lucrurile pe care ea le făcea în liceu, până ajunge mâncarea.

"Tu?" Ia o gură de apă.

"Eu?" Îi zâmbesc.

"Nu ai nicio amintire nebună din liceu?" Mă întreabă iar eu mă gândesc dar știu că o fac degeaba.

"Nu." Îi răspund rapid.

"Am eu pentru amândouă." Îmi spune încercând să mă înveselească. Îi zâmbesc și iau o gură de apă.

"Cum crezi că va fii mâine?" O întreb.

"O nouă zi de beție pentru mine." Îmi zâmbește.

"O să fie bine, nu?" O întreb iar, și își dă ochii peste cap.

"Doamne! Va fi bine! Crede-mă! Nu ai de ce să-ți faci griji.".

Chelnerul ne aduce mâncarea iar amândoua începem să mâncăm.

"Îți place să citești?" Mă întreabă Emma, uitându-se prin geanta mea.

"Ador să fac asta." Îi spun iar ea îmi analizează cartea.

"Tu cu Ethan. Doi ciudați." Îmi spune iar eu îmi ridic sprânceana, "Că tot vorbeam de lup." Se uită în spatele meu și face cu mâna. Mă uit și eu la rândul meu, și acolo erau prietenii ei, și Ethan.

"Nu te deranjează dacă vin și ei la masă cu noi, nu?".

"A, nu!" Ce altceva puteam să-i spun?

Instagramurile personajelor:
@joeline_sommer
@ethan_.williams
@andrew.drash