DAR NOI

Capitolul 27

Acesta mă apucă de talie și mă ridică, punându-mă cu grijă pe quivetă, blonda încă uitându-se la noi. Nu-mi dau seama dacă l-am sărutat pe Ethan din beție, din cauza că blonda avea ceva cu mine sau din cauza că simt ceva mai special pentru el. Eram în stare de șoc. Nu-mi mai simțeam corpul iar inima mea bătea atât de tare încât îmi era frică să nu audă.

"Oricum, mă vei cauta tu." Mormăie blonda și pleacă.

Ethan se opri din a mă săruta, dar încă tinând mâinile lui mari pe talia mea.

Mă uit la el, vrând să mă bag în pământ de rușine, însă știu că alcoolul mi-a dat curaj, astfel nici măcar nu-l sărutam, sau dacă făceam asta, acum eram pe drum fugind spre casă.

"Data viitoare să te abții." Spune dur și pleacă. Să mă abțin?

După câteva minute de stat în baie, neștiind ce să fac, mă îndrept spre Emma, care era cu aceștia doi. Ethan se purta de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

"Te simți bine? Ești puțin palidă." Mă întreabă Emma.

"Îmi e puțin greață." Îi spun iar aceasta se uită intens la mine.

"Ce ați făcut voi doi în baie?" Se uită la ambii iar eu mă așez pe scaun, Ethan uitându-se la ea cu nepăsare.

"Nimic." Îi spune iar mie îmi vine să plâng.

"Emma, vreau acasă, te rog." Mă simt atât de rănită.

"Emma a băut, dar te pot duce eu." Se oferă Martin iar Emma îl privește iar ciudat.

"Și tu ai băut." Îi spune Ethan lui Martin.

"A fost doar un shot, omule." Îl asigură Martin.

"O duc eu." Îi spune Ethan lui Martin.

"E în regulă, Ethan, mă poate duce Martin." Chiar nu vreau să mai aud nimic de la el. Nimic răutăcios sau ceva legat de ce s-a întâmplat în baie, astfel o să plâng.

"Hai odată." Îmi spune Ethan luând cheile de la mașină din buzunarul lui Martin. Decid să nu-i mai spun nimic și tot ce fac e să-l urmez până la mașină.

Ne punem amândoi centura iar eu deschid puțin geamul.

"Putea să mă ducă Martin, s-a oferit înaintea ta.".

"E important cine s-a oferit primul sau nu? A băut." Îmi spune iar eu îmi dau ochii peste cap.

"Nu părea afectat deloc." Îi spun iar acesta își dă și el la rândul lui ochii peste cap.

"În fine. Bucură-te măcar că te duce cineva acasă.".

"Dacă nu ai fi atât de grosolan, m-aș fii bucurat.".

"Nu sunt grosolan, sunt Ethan.".

"Ce a fost cu "data viitoare să te abții?" Îl întreabă alcoolul din mine.

"Ce nu ai înțeles din asta? Vrei să-ți tradus în altă limbă sau ce?".

Nu îi spun nimic și închid ochii.

Ajungem acasă, iar eu oftez. Doamna Johnson era afară cu o vecină iar când mă văzuse, venise imediat spre mine.

"Unde te-ai dus fata mea atât de gătită?" Se uită la mine, se uită la Ethan și zâmbește larg, "Ați fost la o întâlnire?" Continuă ea.

"Am fost la o petrecere." Spune Ethan înaintea mea.

"Defapt nu e..".

"Noapte bună." Îi urează doamnei Johnson înainte ca eu să-mi continui propoziția, tărându-mă până în casă.

"Nu mai vreau să dormi aici." Acesta se așează pe canapea.

"Bine.".

"Ai și tu casa ta." Îi spun iar el își pune o pernă sub cap și închide ochii, "Nu auzi?" Nu știu de ce mă comport așa cu el, dar mă infurii doar când îl văd.

"Du-te și odihnește-te pentru că mâine trebuie să te duci la bunicul tău. Vrei să te vadă așa?" Mă întreabă analizându-mă din cap până-n picioare.

Îmi scot papucii din picioare și mă așez pe canapea, cât mai departe de el.

"Ce suntem noi?" Îl întreb dintr-o dată iar acesta oftează uitându-ne amândoi la tavan.

"Nu suntem nimic." Îmi aruncă o privire, "Cred" Adaugă.

"Ce ar fi să încercăm să ne împrietenim." Îi sugerez iar acesta se așează mai confortabil.

"Nu avem prea multe în comun, Joe." Îmi spune iar mie îmi sare inima din piept.

"Da, dar putem încerca.".

"De ce vrei să fii prietenă cu mine?" Se ridică și vine mai aproape de mine.

"De ce nu?" Îi zâmbesc.

"Ești mult prea responsabilă pentru ceea ce sunt eu." Închide ochii și își întinde spatele.

"Adică?" Îl întreb nedumerită.

"Adică o să te bag în multe belele.".

"Nu are nimic! Îmi place să mă distrez!" Încep să râd iar acesta își deschide ochii ridicându-și o sprânceană.

"Da.." îmi zâmbește și își închide iar ochii.

"Deci..prieteni?" Îi întind mâna iar el zâmbește văzând-o sub fața lui.

"E o decizie prea grea." Zâmbește iar eu mă uit urât.

"Chiar nu e.".

"Să presupunem că am fii prieteni. Ce am face împreună?" Mă întreabă.

"Păi, nu știu. Am face o zi ca tine și o zi ca mine.".

"Și vom continua așa mereu?".

"Normal că nu. Vedem cu timpul cum ne place și ce ne place." Îi spun iar el zâmbește.

"Bine." Îmi dă și el mâna iar eu îi zâmbesc.

Instagramurile personajelor:
@joeline_sommer
@ethan_.williams
@andrew.drash