DAR NOI

Capitolul 7

Ethan intră în cameră iar eu tresar pentru o secundă.

"Unde dormi?" Îl întreb eu sperând că va răspunde cum doresc eu.

"Păi ai un pat în cameră, doar nu crezi că dorm pe jos." Trece pe lângă mine, iar eu rămân pentru a mia oară azi, șocată.

Mă întorc către el, și văd că vrea să se pună pe pat, cu hainele acelea pe el.

"Nu! Dă-te!" Zbier la el iar apoi îmi pun mâinile la gură știind că am zbierat mult prea tare.

"Ce dracu'?" Spune în șoaptă. Acum chiar se vede că e puțin beat.

"Nu te pui în patul meu cu hainele alea pe tine.".

"Ți-e frică că îți pătez patul cu mirosul meu scump?".

"Mi-e frică de faptul că dormi mizerabil și cu hainele de zi, în patul meu curat.".

"Stai liniștită, Joeline. E prima oară când dorm în patul tău, fi și tu mai bună și hai să dormim." Să fiu mai buna? În niciun caz! Să dormim? Nici vorbă!

"Să dormim? Dormi.".

"Tu te pui în partea dreaptă iar eu stau în partea stângă. Dacă depașești linia de mijloc, o să-i spun bunicului tău despre șef.".

"Iar dacă depășești tu linia, îi voi spune părinților tăi cum te comporți cu mine.".

"Bine." Spune sec și se întoarce către perete. Mă pun și eu în pat, întorcându-mă cu fața către spatele lui.
Decid să nu mă schimb, oricum mâine o să-mi schimb lenjeriile patului.

•••

Mă trezesc cu un picior peste mine, simțind o aroma de mentă, în nările mele.
Mă uit mai bine, iar Ethan era pe partea mea, prea aproape. Mult prea aproape. Mă uit la el pentru pentru câteva secunde, este frumos, după cum am mai menționat, dar are un caracter infect.

Îl împing cu palmele iar acesta se trezește. E primul om pe care îl văd frumos când se trezește. Pare liniștit, dar nu e.

"Ce rahat ai, fată?" Răstindu-se la mine iar eu ridic o sprânceană. Încă mai am mirosul de mentă în nări.

"Tu să-mi spui ce ai? Te-ai cățărat pe mine ca un copil mic." Spun iar el aproape că râde, dar rămâne la nivelul zâmbetului.

"Nu am făcut asta." Era liniștit. Mult prea liniștit.

"Ba normal că ai făcut asta!" Mă enervează la culme când mă ia la mișto.

"Bine, am făcut-o. Și ce? Tu ai acceptat să dormi cu mine.".

"Normal, e patul meu. Doar nu dormeam pe jos iar patul meu era lângă mine. Am făcut un pact cu tine. Trebuia să te ți de el.".

"Oricum știam că nici tu nu te vei ține de el.".

"Poftim?".

"Știu că nu mă vei spune." De unde știe el asta?

"Ești atât de sigur?".

"Normal.".

"Nu e de bine.".

"Oricum, nu ți-am făcut nimic rău. Îți dai seama că nu te atingeam dacă nu eram beat.".

"Te cred, dar tot ți-ai încălcat promisiunea față de mine. Te rog să n-o mai faci.".

"Nu, n-o voi mai face." Surâde el iar eu îmi dau seama că iar mă ia la mișto.

"Știi ceva, pune-te să dormi aici, eu stau trează.".

"Nu vrei să mai dormi?".

"Ba da, dar te las pe tine.".