DAR NOI

Capitolul 56

Prespectiva lui Ethan.

Joe stătea și-mi zâmbea, analizându-mi trăsăturile feței.

"Nu te pui să dormi? Trebuie să te trezești devreme pentru a merge să faci curat la cafenea." Ea îmi zâmbește. Nu știu ce să cred.

"Ești îngrijorat de asta?" Râde, "O să ajung la timp stai liniștit.".

"Bine." Îi spun și-mi pun mâinile sub ceafă, holbându-mă la tavanul din camera lui Joe.

"Cum a fost ziua mamei tale? Am auzit că v-ați distrat.".

"Ei s-au distrat.".

"Mi-a zis că și tu te-ai distrat.".

"Ai vorbit cu mama?" Mă uit la ea iar aceasta își dă ochii pește cap în timp ce zâmbea.

"I-am scris la mulți ani, știi tu, pentru că fusese ziua ei la acel moment." Spune într-un mod jucăuș iar eu nu-mi pot abține zâmbetul.

"Nu mi-a zis.".

"Nu cred că era necesar." Râde.

Telefonul ei începe să vibreze, privirile noastre analizând numele nesuferitului de Davide de pe ecran.
Joe ridică în fund, se uită la mine, iar apoi răspunde la telefon.

"Da?" Spune ea încet.

"Ce faci?" Aud încet vocea lui.

"Tocmai ce mă pregăteam să dorm, a fost o zi lungă de muncă." Îi spune uitându-se la mine cu coada ochiului.

"Te-am sunat pentru că voiam să te întreb dacă.. Dacă poți să ieși puțin în fața casei tale." Gura ei se între-deschide.

"Ă..", Se uită la mine, "Sunt prea obosită, Davide. Nu o putem lăsa pe mâine?".

"Atât de obosită ești?" Dacă mai insistă mult mă duc eu în locul lui Joe.

"Da.. Dacă vrei ne vedem de dimineață." Văzând cum se simte prost pentru el.

"Bine.. Noapte bună și ai grijă de tine!".

"Stai! S-a întâmplat ceva?" Îl întreabă ea dar acesta închide apelul.

Aș fi strigat în difuzor că eu, Ethan Williams, e acum cu ea, în patul ei, însă eram sigur că în mai puțin de două minute, nu mai eram în patul ei ci afară pe stradă.

Această se uită la telefon și își ridică sprâncenele.

"Oare i-a spus Andrew că tu ești la mine?".

"Nu cred. Și dacă i-ar spune, ce?" Ea se uită urât la mine.

"Nu vreau să mă cert cu el din cauza ta.".

"De ce să te cerți cu el din cauza mea? Nu-i aparții lui. Stai cu cine vrei" Ea se lasă pe spate.

"Davide e mai.. Special. E o persoană specială pentru mine și nu vreau să-l pierd." Nu suport să aud ce zice despre el.

"A stat și el cu tine o lună jumate și deja.." Văd cum se uită nervoasă la mine însă nu bag de seamă.

"Pentru mine contează destul de mult." Spune iar eu oftez ironic.

"Nu mai fă așa!".

"Cum fac?".

"Așa!".

"Doar mă minunez de cât ești tu de prostuță. Te-ai gândit că poate a făcut toate alea ca să-ți intre în pantaloni." Aceasta face ochii mari.