DAR NOI

Capitolul 64

"Cum îndrăznește?" Lacrimile mele se adună în ochi, nevrând să le dau frâu liber din cauza durerii și dezamăgirii.

Ethan se uită atent la mormântul bunicului, după ce o fată îi distrage atenția inconjurându-și mâinile pe după talia lui.

Observ cum Aya se uită la mine, panicată, speriată și tristă, neștiind dacă o să reacționez sau nu.

"Nu merită." Îmi spune Aya, cu toate că era în zadar.

"Știu." Spun luându-mi privirea de la acesta, ducându-mă înapoi la Davide.

"S-a întâmplat ceva?" Mă întreabă după ce îmi așez capul pe umărul lui.

"Nimic, doar că nu mă simt așa bine." Îi spun iar acesta mă ia în brațe.

"Nu cred că cineva de aici se simte bine." Spune încet, pupându-mi umărul, "Dar o să și trecem peste asta." Spune iar eu îi zâmbesc, pupându-i obrazul, iar din instinct, mă uit cu coada ochiului la Ethan, care surprinzător, se uita la noi.

Deci mă observase, dar cu toate astea nu a venit nici măcar să-mi ureze Condoleanțe sau să-mi spună măcar că-i pare rău pentru bunicul meu.

Mă întorc cu fața la mormântul bunicului, ceea ce însemna că era în fața lui Ethan, și 'cred' că noua lui minunată iubită. Îl iau pe Davide de braț, așteptând ca Domnul Preot să înceapă slujba.

•••

În timpul slujbei, toate gândurile mele dispăruse, rămânând doar cu durerea cu care m-a lăsat bunicul, lăsând ca lacrimile mele să cada deasupra mormântului său.

După ce slujba se terminase, iar mai mult de jumătate din oameni plecase, Ethan încă era acolo, de data asta singur, holbându-se la mormântul decedatului meu bunic.

Știu că știa că-l văd, însă nu știam dacă stă acolo pentru a-l vedea, sau pentru a-și lua la revedere de la 'bătrânelul' lui.

Prespectiva lui Ethan.

Stau și mă gândesc la bătrân, întrebându-mă de ce fix acum a ales să plece și să.. Să o lase singură pe Joeline.

O văd în fața mea, cu tâmpitul ăla, țindu-l de braț, plângându-i pe umăr. Chiar nu înțeleg de ce el, dintre toți.

I-am observat de când au intrat în cimitir, iar aceștia erau mai apropiați ca niciodată. Nu vreau să mă gândesc la bucuria lui Davide când a aflat că am dispărut din viața Joelinei. De fapt, nici măcar nu-mi pasă. Am ales să-mi văd doar şi doar de viață mea, lăsând totul în spate, inclusiv pe Joeline, chiar dacă poate, am făcut rău. Oricum sunt sigur că pentru ea am fost doar o piesă care o ajuta să iasă din bula ei.

O văd venind spre mine, inima începând să-mi bată tare, însă expresia mea neutră rămânând.

Prespectiva Joelinei.

"Ăla e Ethan?" Întreabă Davide iar eu mă prefac surprinsă, "Dumnezeii lui de idiot. Să vezi ce şi-o.." Merge spre el, însă eu mă opresc în față lui.

"Dacă ar fi cineva să-i spună ceva, cred că acel cineva, aş fi eu." Îi spun iar acesta îşi relaxează brațele, "Revin.". Îi spun iar apoi merg cu paşi măriți spre Ethan. Îl văd cum se uită la mine, însă nu schița nimic. Expresia feței lui nu l-a dat niciodată de gol, dar sunt sigură că în mica lui inimă neagră, tot simte ceva.

"Ai ceva să-mi spui?" Îl întreb direct iar acesta se uită două secunde la mine fără să spună ceva, iar apoi îmi răspunde.

"Să vă țină." Spune iar apoi se uită la Davide.

"Serios?! Până şi aici îți arde de glume şi miştocăreli?" Îi spun iar acesta zâmbeşte.

"Nu a fost nicio glumă, eram serios, iar altceva să-ți spun nu cred că am." Spune şi dă să plece însă eu mă pun în fața lui.

"Atunci dacă tu nu ai nimic să-mi spui, am eu. Eşti un laş, un nesimțit, un om de neîncredere, şi îmi pare atât, dar atât de rău că te-am lăsat să intri în viața mea şi să o învârți cum vrei tu, încât chiar îmi pare rău ca nu sunt eu în locul bunicului. Poate dacă nu erai tu, eu aveam mult mai mult timp pentru bunicul, şi poate dacă nu erai tu.. Nu murea!" Acesta se schimbă la față în ochii lui văzând doar furie.

"Vrei să spui că din vina mea, a murit bunicu' to', în pula mea?!" Țipă.

"Nu mai înjura şi țipa, suntem într-un cimitir!".

"Mă doare-n pulă! Mai nou aud morții?".

"Eşti nervos fără motiv." Îi spun iar acesta pufneşte într-un râs scurt.

"Vrei să spui că ar trebui să te iau în brațe şi să te pup, după ce mi-ai spus că bătrânu' a murit din vina mea?".

"Nu am spus că ar trebui să mă iei în brațe sau să mă pupi, nici n-aş vrea.".

"A, eu chiar îmi doream asta." Fiind ironic.

"Nici înainte nu ştiai ce-ți doreşti sau nu, mă cam îndoiesc de ce spui tu.".

"Cam nasol dacă până şi vorbele mele te îndoiesc, şi pişatu' ăla nu." Făcând referire la Davide.

"De unde ştii tu? Mă spionezi?".

"Se vede pe fața ta că eşti nefutută.".

O palmă Îmi scapă din reflex, iar eu nu ştiu dacă să fiu mândră de ce am făcut sau nu.

"Să rămâi cu bine! Sper să nu te mai văd vreodată, si sper ca următoarea ta victimă să nu pățească ce am pățit eu" Îi spun iar după ies din cimitir cu lacrimi în ochi, nemaivăzând-ul pe Ethan de atunci.