DAR NOI

Capitolul 24

Dacă nu mi-ar fii închis ușa în față, i-aș fi cerut să dorm la ea. Chiar nu am dispoziția necesară să mă cert cu el și știu că orice cuvând urât mi-ar arunca în acest moment, aș începe să plâng.

Trag aer în piept și intru în casă, acesta stând pe canapea, încordat. Când mă vede se ridică în picioare iar eu mă descalț, luându-mi papucii de casă și punându-mi geanta pe dulap, încercând să par relaxată.

"Unde ai fost și de ce nu răspunzi la telefon și mesaje?" Mă uit la el cu o sprânceană ridicată și chicotesc.

"Am fost să-mi limpezesc gândurile." Îi spun liniștită. Acesta pare mult mai nervos decât acum două minute.

"Până la ora asta?".

"Da. Putea fi si până mai târziu. Nu înțeleg de ce ar trebui să-ți dau ție vreo explicație." Mă uit în ochii lui, "Mă duc să dorm. Sunt obosită." Când să plec acesta mă ia de braț.

"Ești în grija mea cât timp bunicul tău e la spital.".

"Nu sunt în grija nimănui. Am nouăsprezece ani." Îi spun și încerc să ies din strânsoarea lui dar degeaba.

"Cred că-ți amintești ce ți-am spus data trecută când ai spus asta." Se uită la mine pătrunzător.

"Mă duc să dorm." Îi spun.

"Ai fost cu Andrew în seara asta?".

"Dă-mi drumul la mână!" Aproape că strig la el.

"Răspunde!".

"Nu, nu am fost cu niciun Andrew, am fost singură." Îmi dă ușor drumul la mână iar eu îmi masez locul.

"Știi că o să ai de suferit pentru ce ai făcut azi, nu?".

"Ce am făcut azi?" Știu ce am făcut, dar nu e vina mea.

"De ce dracu' l-ai călcat pe băiat?".

"Categoric e un motiv. Nu sunt nebună.".

"Ce motiv?".

"Îmi e foarte somn și vreau să dorm." Încerc să schimb subiectul.

"Știi că pot să aflu oricând, nu?".

"Află. Fă ce vrei. Nu sunt nevoită să-ți răspund la întrebări. Noapte bună.".

"Mâine nu te duci la chef, nu?" Mă întreabă frumos când ajung la capătul scărilor.

"Ba da." Chiar aveam de când să stau acasă după cele întâmplate de azi, dar iar m-a luat gura pe dinainte.

"Te duci?" Părea mirat.

"Da. Noapte bună!" Îi spun și intru în camera mea.

Mă dezbrac de hainele incomode și mă schimb în pijamaua mea lejeră. Mă pun în pat și-mi aprind lampa pentru a mă pune să citesc, așa sigur mă va lua somnul mai repede. Sunt foarte sigură că ziua de mâine o sa fie foarte obositoare și am nevoie de energie. Orice gram de energie, contează.

•••

Mă trezesc, afară fiind înnorat. Astfel de zile nu-mi aduc energie, dar m-am odihnit destul de bine.

Mă duc jos și ca deobicei, sunt singură. Îmi fac micul dejun iar apoi mă îndrept spre living pentru a mă uita la ce se mai întâmplă în lume. Dintr-o dată îmi aud telefonul sunând din geantă. Uitasem să-l scot din geantă aseară.

Văd pe ecranul telefonului numele Emmei și mă decid să-i răspund.

"Hei."

"De ce naiba nu ai răspuns la telefon ieri?! Am fost extrem de îngrijorată!" Strigă la telefon.

"Îmi pare rău! Chiar nu am făcut-o cu intenția să te îngrijorez. M-am luat cu gândul și am uitat să-ți răspund." Îmi cer iertare de la ea iar aceasta oftează.

"Mai vin după tine?" Mă întreabă.

"Poftim?".

"Mai vii la chef?".

"Aa, da!" Uitasem complet.

"La 7 vin după tine." Îmi spune și-mi închide.

Încep să mănânc iar după ce termin, decid să fac curățenie în toată casa pentru a trece timpul și pentru a-l poftii din nou pe bunicul acasă frumos.

Îmi pun muzică și încep treaba.

•••

După două ore jumăte de făcut curățenie, până la urmă terminasem.

Mă decid să fac un duș pentru a da tot praful de pe mine. Mă decid să mă îmbrac cu hainele pe care mi le-am luat ieri și decid să mă dau cu puțin rimel. Mă parfumez puțin și mă îndrept spre camera mea.

Chiar nu știam cum să-mi fac părul. Să-l țin desprins sau să-l prin în coadă. Oftez și mă așez pe pat, hotărându-mă să-mi citesc din carte.

Două bătăi de la subsol mă trezesc și tresar speriată neștiind ce se întâmplă. Mă întrept spre ușă iar când o deschid, Emma stă în fața mea, roșie ca racul.

"De ce naiba nu răspunzi la telefon?" Spune pe un ton aspru.

"Adormisem.".

"Iar telefonul unde îl ții?".

"Era aici, jos, iar eu eram sus în camera mea.".

"Ești foarte proastă. E aproape șapte!" Strigă la mine. Încerc să-mi ascund mirarea de pe față. Se pare că făcutul curățeniei m-a extenuat.

"Îmi pare rău! Începusem să citesc din carte și m-a luat somnul." Îi spun iar ea oftează și mă ia în brațe.

"Ești foarte proastă." Îmi spune și îmi dă ușor una în cap.

"Să-mi prind părul în coadă sau să mi-l țin desprins?".

"Normal că desprins!" Îi zâmbesc și o invit în casă iar ea dă negativ din cap.

"Trebuie să ajungem.".

"Atunci așteaptă aici! Mă duc să-mi șterg surprusul de rimel de sub ochii și vin." Îi spun iar ea dă din cap.

Îmi șterg cu un șervețel umed rimelul căzut de sub ochii și mă îndrept spre mașina Emmei. Îmi plasez poșeta pe umăr și închid ușa casei.

"Ne vom distra!" Îmi spune Emma după ce intru în mașina ei.

"Să sperăm!".

Instagramurile personajelor:
@joeline_sommer
@ethan_.williams
@andrew.drash