DAR NOI

Capitolul 25

Aceasta pune muzică la radio și începe să danseze lent.

"Relaxează-te! Ești mai tensionată decât eram eu când mă întâlneam cu un profesor pe stradă in ora de chiulit." Îmi spune iar eu încerc să-mi relaxez umerii.

"Sunt relaxată." Îi spun iar ea râde.

"Te vei distra! Trebuie doar să fii relaxată.".

"De la cât plecăm de acolo?" O întreb iar ea își aprinde repede ecranul telefonului.

"La cât vrei tu să pleci de acolo.".

"Nu știu." Îi zic sincer. O să-i cer să plecăm când nu mă voi simții în siguranță sau simt că nu e locul meu acolo.

"O să-mi spui când vei simții." Îmi zâmbește iar eu îi întorc gestul.

Trecem pe o stradă destul de întunecată, cu doar câteva case. Oprește la una destul de mare și frumoasă.

Ne dăm ambele jos din mașina iar aceasta mă ia de mână.

"Trebuie să mă asigur că nu te pierd." Îmi spune și îi zâmbesc.

Erau câteva persoane în curte care povesteau, unele vomitau și altele se sărutau.

"Stai liniștită! Așa e aici. Defapt, așa e la orice chef." Mă asigură Emma.

Intrăm în casă iar muzica îmi acaparează urechiile. Era foarte tare iar prin mulțime abia puteai trece. Era plin de persoane care aveau pahare de unică folosință în mână de diferite culori, care dansau și mai sorbeau din băutura lor din pahar când își aminteau.

Aceasta mă duce în cea mai apropiată încăpere, unde era mai puțină lume.

"Trebuie să mă întâlnesc cu cineva? Mă poți aștepta aici?" Mă întreabă frumos.

"Ă, da! Sigur." Îi zâmbesc.

"Mă întorc în cinci minute." Îmi spune și imediat pleacă.

Mă așez pe un scaun și o aștept pe Emma, până când simt o mână străină pe umăr.

"Uite cine a venit la chef." Îmi spune băiatul pe care l-am călcat ieri.

"Bine. Îmi pare rău că am reacționat așa, dar când o fată nu vrea, înseamnă că nu vrea." Îi spun frumos.

"Și mie îmi pare rău." Spune amuzat, "Îl cauți pe Ethan?".

"Cine e Ethan?" Îmi amintesc cum Ethan mi-a spus clar că aici, nu-l cunosc.

"Am văzut cum te uitai la el. Oricum, nu te place. Ethan nu place pe nimeni mai ales..".

"A venit cu mine, și pentru mine. Atât." Îl întrerupe Emma.

"Oricum. Distracție plăcută." Se uită insistent câteva secunde și pleacă.

"Cine e?" O întreb pe Emma.

"E un tip de la noi din gașcă. Să nu te apropii de el." Îmi spune și mă ia de încheietură, trăgându-mă prin mulțime.

"Hai, dansează!" Îmi strigă Emma în ureche.

"Nu știu cum!" Îi strig și eu în ureche.

"Lasă-te dusă de val!".

Încep să-mi misc umerii cumva, dar știam că arăt penibil așa că am intrat înapoi în încăperea de acum câteva minute.
Emma vine după mine și oftează tare.

"Hai să..".

"Ce faci aici, Joe?" Se aude o voce din spatele meu iar când mă întorc dau de Andrew.