DAR NOI

Capitolul 41

Rămân singură în cameră, neștiind dacă să fiu furioasă și pe Ethan sau nu.

Ies din cameră, găsindu-l pe acesta stând exact în fața ușii, vrând să o deschidă.

"Vrei ă.. să mergi acasă?" Mă intreabă Ethan iar când să răspund, o văd pe Emma ieșind din încăpere, cu Christian. Mă duc repede spre ea, lăsându-l pe Ethan în spate.

Aceasta se săruta cu poftă cu Christian, eu trăgând-o de braț.

"Ce naiba, Emma?" Aceasta se uită la mine șocată.

"Ce dracu'?" Strigă Christian iar ea trăsare.

"Te folosești de mine? Râzi de mine? Ce naiba? Te-ai plictisit irosindu-ți timpul singură și ai decis să mi-l irosești și pe al meu?" Strig la ea.

"Ce puii mei vorbești?".

"Ce tupeu!".

"Ai băut prea mult!" Strigă și ea la mine.

"Am băut prea mult?" Fierb de nervi, "Ai dreptate. Nu știu ce zic și ce fac." Zâmbesc și îmi bag dintr-o data mâinile în părul ei. Aceasta pentru o secundă rămâne nemișcată, dar apoi mă apucă și ea de păr.

"Ce pula mea ai?" Strigă ea la mine în timp ce o trăgeam din ce în ce mai tare de păr.

"Știi bine." Îi spun și o trântesc la pământ punându-mă peste ea. Un mic cerc se adună în jurul nostru, șușotind unii la alții.

Îi dau o palmă iar dintr-o dată simt un picior în spate. Mă dau jos de pe Emma, ținându-mă de spate, aceasta luându-mă de păr și punându-mă pe spate, și ea la rândul ei urcânduse peste mine.

Îl văd pe Ethan cum o împinge de pe mine, ridicându-mă și ținându-mă de brațe. Mergem încet spre mașină, însă Christian vine și mă trage de păr, alunecând pe spate și căzând în fund. Ethan mă lasă acolo, uitându-se la Christian nervos, dându-i un pumn peste față, acesta căzând la pământ.

Ethan continua să-i dea pumni iar eu mă ridic cu greu din cauza durerii spatelui și încerc să-l opresc, trăgându-l de tricou.

"Ethan! Ethan, ai să-l omori!" Țip la el până se uită la mine. Se dă jos repede de pe el și mă apucă de braț, fugind până la mașină.

Intrăm iar el imediat accelerează, ieșind de pe strada aceea.

Încep să râd iar acesta oprește mașina printre niște blocuri și se uită cu ochii mari la mine.

"Râzi?".

"Ce altceva să fac?".

"Era să fii snopită în bătaie.".

"Zici asta de parcă nu am bătut-o pe Emma. Am câștigat oricum!" Îi spun fericită.

"Ai câstigat o spondiloză." Îmi spune în timp ce încă răsufla.

"Ești bine?".

"Nu am fost eu cel bătut. Tu.. Ești bine?".

"Da.. Sunt doar, foarte beată." Încep să râd.

"De ce ai vrut să o bați?".

"Nu știu, m-am simțit trădată de ea. Credeam că suntem prietene.".

"Și pentru asta te-ai băgat în probleme?".

"Da.".

"Ești ruptă de beată.".

"Probabil că sunt." Îi zâmbesc.

"De ce tot bei?" Deschide geamul și își aprinde o țigară.

"Habar n-am." Îi răspund sincer.

"Te distrezi măcar?".

"Foarte tare.".

"Îmi place ironia." Zâmbește și trage profund din țigară.

"Chiar nu te înțeleg." Mă întind pe spate.

"Nici eu pe tine.".

"Nu înțeleg ce să mai cred despre tine sau ce să mai simt, cum să mă comport cu tine..".

"Nu-mi spune că te stresezi cu asta." Pufnește.

"Normal că da. Chiar vreau să fim.. Sa ne înțelegem măcar.".

"Tu chiar nu te dai bătută?".

"Nu.".

"De ce?".

"Pentru că așa. Mă simt bine în preajma ta, mă simt.. liberă." Îi zâmbesc iar el îmi zâmbește înapoi.

"Bine. Dacă tot te-ai băgat în probleme, hai să ne distrăm." Spune încet iar eu ridic o sprânceană.

"Hm?".

"Ai câștigat." Își aruncă țigara pe geam și îmi apucă bărbia, buzele noastre lipindu-se brusc. Rămân țeapănă până îmi revin din șoc, iar după din instinct, îi răspund la sărut.

"M-am abținut cu greu." Îmi șoptește după ce-și desparte buzele de ale mele. Fața lui era mai aproape ca niciodată de a mea.

"P-poftim?" Corpul îmi amorțise de la emoții. Acesta îmi zâmbește uitându-se cu blândețe în ochii mei.

"Oficial, amândoi suntem m.." Nu-l las să termine propoziția că-mi lipesc buzele iar de ale lui. Erau atât de fine și de cărnoase, încat chiar nu m-am putut abține. Joe cea beată nu s-a putut abține.

Acesta îmi relaxează mâna pe piciorul meu, noi încă sărutându-ne. Ceva stârnește în mine și mă urc pe el. Continuăm să ne sărutăm cu senzualitate, Ethan geme iar eu mă speriu și dau cu spatele de volan, acesta începe să râdă iar dintr-o dată auzim că două mașini ne claxonează.

"V-am prins fraierilor!" Strigă unul de pe geam.

Mă dau repede jos de pe Ethan și acesta apasă pe accelerație și duși am fost.