DAR NOI

Capitolul 28

Mă trezesc de dimineață, durându-mă capul îngrozitor. Încerc să părăsesc patul însă nu pot, dar îmi aduc aminte că azi trebuie să mă duc la bunicul. Gândul la bunicul mă face să uit puțin de durere și mă îndrept spre baie, băgându-mă în duș. Mă spăl pe dinți și mă îmbrac într-o fustă de blugi lungă și un tricou negru.

Mă îndrept spre bucătărie și îl zăresc pe Ethan dormind pe canapea cu telecomanda în mână.

Râd încet și mă duc să pregătesc micul-dejun pentru amândoi, dacă tot e aici. Bat niște oua pentru păpară întorcându-mă după sarea lăsată pe masă, sperinându-mă de silueta lui Ethan de pe scaun.

"Neața!" Spune uitându-se somnoros la mine.

"Neața!" Batând ouăle în continuare.

"Te simți bine?" Mă întreabă iar eu zâmbesc neuitându-mă la el.

"Categoric! Azi mă voi putea duce să-mi văd bunicul." Îi spun în timp ce pun ouăle bătute în tigaie.

"Știi la ce mă refer.".

"O să iau un medicament după ce mănânc." Îi spun simțindu-l că zâmbește.

"Îți amintești ceva de ieri?".

"Nu." Îi răspund sincer, "Am făcut ceva rău?" Îl întreb crescându-mi anxietatea.

"Vrei să știi ce ai făcut?" Mă întreabă zâmbind. Sigur nu e de bine.

"Îmi povestești după ce mâncăm?".

"Mâncăm?".

"Da. M-am gândit să-ți fac și ție de mâncare dacă tot ești aici." Îi zâmbesc iar el nu spune nimic, așteptând masa.

•••

După ce terminasem de mâncat și de spălat vasele, Ethan hotărâse să vină cu mine la spital, vrând să vadă și el cum se simte bunicul.

Niciunul nu zisese nimic în drum spre spital, eu gândindu-mă doar la bunicul meu. Eram atât de entuziasmată să îl văd, încât nu știam din ce cauză mă durea burta.

Ajungem după puțin timp la spital, eu aranjându-mi puțin tricoul.
Ethan intră în spital înaintea mea iar eu fug pe urmele lui. Mă indentific cine sunt la recepție și ne îndreptăm imediat spre salonul bunicului meu.

Putem intra amândoi însă Ethan mi-a spus să intru eu prima și singură. Așa și am făcut.

Intru cu emoții pe ușă, văzându-i capul bunicului bandajat, ridicându-l să verifice cine a venit. Când mă vede un zâmbet larg îi apare pe față.

"Bunicule! Cum te simți?" Sar cu grijă în brațele lui iar acesta îmi mângâie părul. Nimeni nu mă face să mă simt atât de protejată precum o face bunicul.

"Sunt foarte bine, draga mea! M-am recuperat bine în astea două zile. Abia așteptam să te văd odată!" Îmi spune mângâindu-mi părul.

"Câte griji mi-am făcut! M-ai speriat atât de tare!" Aproape că plâng.

"Chiar îmi pare rău!" Spune luându-mă în brațe iar.

Mai povestim noi ce mai povestim, până îmi aduc aminte că Ethan așteaptă de ceva timp.

"Bunicule, și Ethan vrea să te vadă." Îi zâmbesc iar acesta începe să râdă.

"E aici?" Mă întreabă iar eu îi afirm dând din cap, "Mă duc să-l chem. Așteaptă de ceva timp." Îl iau în brațe și îmi iau la revedere de la el până mâine. Cu toate că aș vrea să stau mai mult, trebuie să se odihnească pentru a venii cât mai repede înapoi acasă.

Ies din salon și îl găsesc pe Ethan stând și povestind cu o bătrânică în scaun cu rotile. Când mă vede acesta sare de fericire și intră în salon. Pot să-mi dau seama că abia aștepta să scape de bătrânica asta.

Prespectiva lui Ethan.

Intru în salon, și mă îndrept imediat spre patul bunicului Joelinei. Acesta îmi zâmbește și mă ia în brațe. Arăta mai bine decât mă așteptam. Mă bucurasem mult să-l văd bine.

"Ai speriat lumea foarte tare. Îmi datorezi o bere!" Îi spun iar acesta râde.

"Normal!" Îmi spune iar eu îi zâmbesc.

"Când te externezi?" Îl întreb iar acesta oftează lăsându-se ușor pe spate.

"Chiar nu știu." Răspunde încet.

"Oricum, totul o să fie bine!" Îl încurajez iar acesta îmi zâmbește.

"Și? Tu cu Joe?".

"Eu cu Joe ce?" Ridic o sprânceană iar el râde.

"V-ați mai apropiat?" Mă întreabă iar eu îmi frec ceafa zâmbind. Nu știu ce e cu reacția asta.

"Încercăm să fim prieteni." Îi zâmbesc.

"Prieteni?" Începe să râdă.

"Da. Prieteni.".

"Prieteni cu beneficii?".

"Ce te-a apucat?" Îl întreb sincer.

"Ce să mă apuce? Pot să văd cu ochiul liber ce se întâmplă între voi doi." Eu îmi dau ochii peste cap la auzul cuvintelor lui.

"Abia ne înțelegem.".

"V-ați înțelege dacă ați vrea.".

"Nu vreau o iubită.".

"Normal că nu vrei. E greu să renunți la toate aventurile tale și la petrecerile dese. Te înțeleg." Mă uit urât la el iar el îmi zâmbește sarcastic.

"Ești un bătrân nebun." Îi spun iar el râde.

"Ce mai fac părinții tăi?" Mă bucur că schimbase subiectul.

"Nu știu.".

"Cum adică?".

"Nu am mai trecut pe acasă.".

"Ethan!".

"Bătrâne!".

"Știi că orice ai face sunt părinții tăi iar tu vei fii indiferent de situație fiul lor." Îmi dau ochii peste cap iar.

"Chiar nu vreau să vorbesc despre asta, bătrâne." Îi spun iar el dă din cap.

"Sper să scap cât mai repede de aici. Supa lor are gust a apă iar pâinea a căcăreze de iepure." Îmi spune și încep să râd.

"De unde șt.." Mă întrerupe.

"Nu întreba.".

Instagramurile personajelor:
@joeline_sommer
@ethan_.williams
@andrew.drash