DAR NOI

Capitolul 59

Trecuse două săptămâni de când nu am mai dat de Ethan deloc, iar eu câteodată mă simțeam de parcă îmi lipsește ceva, însă încercam să nu bag de seamă și să-mi umplu mintea cu alte lucruri. Câteodată mă mai duce mintea la Ethan, întrebându-mă dacă e bine sau dacă nu a pățit ceva, însă mă liniștesc când știu că el așa face mereu. Dispare iar apoi apare ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Așa e el. Așa e Ethan Williams de când îl știu.

Mă întind pe canapea, și închid ochii, relaxându-mi mintea, până când îmi bâzâie telefonul, primind un mesaj de la James.

*O să mor de la emoții!* Râd la mesajul lui, și decid să îi răspund înapoi.

*O să fie bine, stai liniștit! Sigur spune da.* Scriu iar apoi el trimite un emoticon.

*Să fii gata diseară la 20:00, venim după tine.*

*Bine!*

Pun telefonul pe noptieră, fugind pe scări pentru a ajunge în camera mea. Nu știam cu ce să mă îmbrac. Îmi trebuia ceva elegant oricum. O rochie.

Răscolesc ordonat dulapul, până când am de ales între o rochie neagră și una albastră. Cea neagră era simplă și puțin mai scurtă, cu un decoleteu în formă de V nu prea mare, iar mânecile ca de tricou, materialul fiind asemănător cu unul de sacou, iar rochia cea albastră era lungă, cu o crăpătura mare la piciorul stâng și cu un decolteu pretențios, strânsă tare în talie.

Nu voiam să port tocmai negru, însă rochia cea albastră era mai mult pentru o nuntă. O pun înapoi în dulap, fiind sigură că o s-o port la nunta celor doi.

Mă bucur că aveam o pereche de tocuri negre încă de când am avut balul bobocilor. Prima și ultima mea pereche de tocuri.

Calc rochia pentru a nu mai fi șifonată, iar apoi o pun ușor pe pat, așezând și tocurile lângă ea. Merg în baie, uitându-mă lung la mine, neștiind dacă să-mi fac ceva la păr.

Mă uit la ceasul primit anul trecut de ziua mea, ora fiind 18:30.

"Cred că începem cu machiajul." Îmi spun singură și zâmbesc. Încep cu ce mă pricep cel mai prost.

Nu aveam foarte multe machiaje, dar aveam câteva pentru strictul necesar, în caz că mai sunt chemată la nunți sau evenimente de genul.

Decid să mă dau cu un luci de buze, cu puțin creion negru la ochii, și rimel. Zâmbesc în oglindă după rezultatul final, care mi-a luat o veșnicie, decizând să las părul la sfârșit, mergând să mă îmbrac în rochia pregătită.

Mă uit în oglindă, observându-mi formele care erau definite mai frumos ca niciodată. Niciodată nu mi-am văzut corpul așa, și categoric niciodată nu mi-a văzut cineva formele bine definite, așa că aveam câteva emoții. Dacă e prea exagerat?

Gândul mă duce la Ethan, întrebându-mă oare el cum ar fi reacționat dacă m-ar fi văzut acum în rochia asta. Oftez iar apoi iau placa de păr în mână, decizând să-mi fac câteva bucle slabe.

Gândurile îmi dispar de îndată ce telefonul îmi sună, observând numele Ayei pe ecran.

"Ești gata?" Mă întreabă simțind entuziasmul în glasul ei.

"Da.".

"Hai atunci! Suntem jos." Îmi spune iar eu îi închid apelul, coborând scările emoționată. De ce eram emoționată? Naiba știe.

Când mă vede bunicul, pe fața acestuia se afișează un zâmbet mare, făcându-mă să mă rușinez. Nu m-a văzut niciodată așa.

"Ce doamnă ești!" Spune iar eu încep să râd, "Ești foarte frumoasă, Joe! Ești cea mai frumoasă!" Îmi spune și îl iau în brațe cu cea mai mare emoție posibilă. De cuvintele alea aveam nevoie, altele nu mai contează.