DAR NOI

Capitolul 35

Ne sărutăm lin și deloc grăbit, până Ethan se trage.

"Joe, ești drogată.".

"Probabil." Îi zâmbesc și dau să-l sărut iar însă acesta mă oprește.

"Probabil? Dacă nu era Andrew aici?".

"Nu știu." Acesta își dă ochii peste cap luându-mă de încheietură și târându-mă până la baie.

O fată blondă cu părul lung era în baie, retușându-și machiajul.

"Ai un elastic de păr?" Întreabă Ethan blonda din fața noastra în timp ce el încă mă ținea de încheietură.

"Da, desigur!" Răspunde uitându-se ciudat la amândoi.

"Ce naiba vrei să faci, Ethan?" Îl întreb panicată. Nu-mi răspunde, venind la spatele meu și prinzându-mi părul, într-un fel.

Mă împinge în toaletă, închinzând ușa după el.

"Vei vomita, Joe. Așa o să-ți mai revii și nu o să mai faci atâtea prostii." Îmi spune iar eu îmi dau ochii peste cap.

"În niciun caz, Ethan! Mă simt bine." Îmi spun iar el își apropie mâna de gura mea.

"Deschide-o!" Îmi ordonă iar eu râd cu gura închisă, "Joe, nu e amuzant. Ori îți bagi tu degetele pe gât, ori le voi băga eu.".

"Doar nu vorbești serios." Îi spun iar el își dă ochii peste cap, deschizându-mi gura și băgându-mi două degete pe gât, făcându-mă să vărs totul din mine.

•••

"Te urăsc." Spun obosită, stergându-mă la gură după ce ies din toaletă.

"Îmi vei mulțumii, Joe." Îmi spune din spate.

Ajungem în cameră, eu trântindu-mă direct în pat, acesta stând în picioare și uitându-se la mine.

"Ce?" Îl întreb pe un ton dur.

"Nimic.".

"Atunci ce te uiți ca un dobitoc?".

"Doar mă întrebam cât de proastă poți fii." Îmi spune iar eu dacă nu aș fii fost moartă de oboseală, m-aș fi ridicat și l-aș fi bătut.

"Bravo." Îi spun și mă întorc cu spatele la el.

"Vrei să dormi?".

"Da, dar nu o să dorm aici.".

"Doar nu vrei să te vadă bunicul tău așa.".

"Nu, dar nu mă simt confortabil aici.".

"Trebuie să dormi, Joe. Măcar o oră pentru a-ți revenii cât de cât și să plecăm de aici.".

"Încetează să-mi mai dai ordine! Dacă vreau dorm, dacă nu, nu. Punct.".

"Nu-ți dau ordine. Doar îți dau un sfat. Eu te pot duce acasă dar ce îi vei spune bunicului tău?".

"Nu pot să dorm aici!".

"Vrei să..ă.." Însă nu-și continuă propoziția.

"Să ce?".

"Nimic.".

"Spune odată.".

"Să mă pun lângă tine? Știi tu..până adormi.." Puteam să jur că după vocea lui era emoționat.

"Bine." Răspund sec iar acesta vine pe partea cealalta a patului, punându-se cu fața la mine și închinzând ochii, "Întoarce-te.".

"De ce?".