Poezii pentru ea

Blestemat de iubire

Mă simt prea gol căzând în neant,
Sunt blestemat de iubirea ce-am căutat,
Frate am vrut afecţiune pe ea să o iubesc pe bune,
Dar m-am trezit când noaptea a picat,
Gandurile fără tine s-au întunecat,
Iubirea fiinţa mi-a spulberat,
Am trecut prin vidul blestemat, să aflu ghidul ce l-am căutat,
Iubirea m-a blestemat minţiile mi le-a luat,
Nu mai ştiu ce sunt defapt, nu mai ştiu ce să mai fac,
Să scap de acest blestem, înăbuşit cu vapori de sânge de care mă tem,
Mă tem să iubesc că ajung să mă rănesc,
Blestemat să te întâlnesc pe tine, fat-o te-am vrut doar pentru mine,
Sunt prea confuz cu fiecare dimineaţa, deşi nu eşti aici te văd parcă în faţă,
Te caut în amintiri, în trecut, în dezamăgiri,
Dar eşti dispărută de pe calea iubirii,
Am fost blestemat să te iubesc cu adevărat,
Cad în gol în prăpastia plină cu sânge,
Aud acolo cum inima plânge cu glas de înger,
Demonii roiesc în jurul meu mereu,
Mă fac să nu mai cred în Dumnezeu,
Sunt atât de confuz când inima îmi reproşează că o abuz,
Nu ştiu ce să îi fac să-i fie bine,
Oare dacă moare, mai întreabă de tine,
E o greşeală să crezi că poţi iubi fără a o da în bară,
Sunt gânduri ce mă deprimă, scriu vers urmat de rimă,
Timpul e fugitiv cu atitudine ne naiv,
El trece bă frate ca şi vântul care nimeni nu poate,
Să-l prindă stopându-l în loc,
Dragostea la un moment dat mi-a devenit breloc,
Blestemat ca să scriu ceea ce simt pe aceste murdare foi,
Am ajuns să scriu cu sânge versuri ce le compun apoi,
Blestemat că te-am pierdut crezând că eşti tot,
În viaţa mea ai fost ca şi un jackpot,
Am vrut să mă implic, să te iubesc,
Dar vorbe aruncate tot primesc,
Am fost blestemat într-o lume de umbre,
Am vrut să plecăm să nu lăsăm urmă,
Dar au rămas amintirile ce strigă din ramă,
Bă frate am plâns şi eu pentru o damă,
Am căzut cu moralul la pământ,
Tot ce vroiam era locul meu în mormânt,
Dar am înţeles că sunt blestemat să trăiesc fără tine,
Acum altu' te are şi tu te simţi mai bine,
Hai spune acum cine are cea mai mare vină? ,
Eu sunt de vină că te-am avut la inimă,
M-ai prostit când tu plângeai,
Când aveai chef cu mine vorbeai,
M-ai dat pe lângă, ţi-ai ales prietenii,
Eu când plângeam voi râdeaţi ca proştii,
Acum închei prin ultima frază ce ţi-o zic,
Aruncă cât vrei în mine că oricum nu simt nimic