Poezii pentru ea

File frânte

8 Decembrie 2015

Fiecare poezie te are pe tine,
Fiecare strofă e din inimă de la mine,
Inima mea scrum nu credeam c-o să iubească,
Voiam să fiu al tău, dar inima tre' să gândească,
Nu doar să simtă, cum face de obicei,
Am capul plin de alte idei,

Idei din lumea mea de artist,
Scriu atunci când's trist,
Nu fac o artă,
Dar poezia-mi luminează partea-ntunecată,
Și gândurile din inima mea ruptă,
Când scriu, las câte o filă frântă,

Am inimă de om, dar vin din altă lume,
În lumea mea nu se pune accent pe sume,
Sunt un copil în al meu suflet,
Din când în când mai schițez un zâmbet,

Mi-a păsat de tine, asta poate o știi,
Sunt poet și nu pot dormi,
Trag viața în piept, îmi păsa de tine,
Acum doar scrisul îmi mai face bine,
Nu mai ești tu să mă alinți,
Știu cum e să iubești și să simți,

Iubirea ta am văzut-o,
Dragostea ta am simțit-o,
Acum colind aceleași străzi,
El te face să râzi,
Eu nu eram acolo când aveai nevoie,
Dar ți-am zis că te iubesc femeie,
Ți-am zis prea multe cuvinte,
Pe toate le țin ș-acum minte,

Era distanța ce ne separa,
Ea în visele mele mereu apărea,
Și acum apare, dar nu o țin de mână,
Mă doare că nu mai suntem împreună,
Ne iubeam atât de mult, poate ai jucat un rol,
Eu eram artistul care n-a jucat vreun rol, mă simt gol,

Ți-am zis ce simt și că te iubesc,
Ți-am zis în acea noapte târzie de August, că ești ce-mi doresc,
Poate crezi că am mințit,
Dar ești singura fată ce-am iubit,

Te iubeam intens și special,
Te iubeam cum cu nimeni nu făceam,
Dar timpul trece, fiecare cu ale lui,
Să îți aduci aminte, că m-ai lăsat al nimănui,

Fix când de tine aveam nevoie,
Ai plecat și m-ai lăsat femeie,
Dragoste am căutat mereu,
Dar fiindcă sunt poet, nu o am eu