10 Iulie 2014
Stau acum şi scriu sub clar de lună,
Poate a trecut o săptămână,
De când nu mi-ai scris bună,
Şi timpul trece, aerul de vară,
Mă văd într-o oglindă,
Care pare a fi palidă,
Dar ea e rigidă,
Oglinda e un anotimp pierdut,
În care trăieşti în trecut,
Şi pare a mă fi întrecut,
Dar am un scut,
La amintiri fără rost,
Care acum sunt scrum,
Nu mai sunt pe acelaş drum,
Am plecat, o i-au la pas,
M-am săturat să fac tot câte un popas,
Mai bine stau retras,
Cerul pare senin,
Dar ştiu, că-i umplut cu venin,
Şi cu toate că noi ştim,
Nu ne ferim,
Să devenim,
Ceva divin,
Stelele sunt preţioase,
Ca pietrele nesparte,
Care odată ce sunt sparte,
Te dau pe spate,
Universul e interesant,
Şi tu încerci să înţelegi,
Dar defapt tu negi,
Că totuşi zici, că înţelegi,
Dar habar n-ai cu ce te legi,
Tainele universului sunt de neînţeles,
Şi tu nu înţelegi,
Că n-ai cum să le înţelegi
CITEȘTI
Poezii pentru ea
PoetryTot ce scriu aici poate ai să simți, ai să simți cât de importantă ai fost pentru mine, ai să simți cât de mult te-am putut iubi, ai să simți cât am suferit... Dar toate acestea poate le vei simții și tu, deși sper să nu... Că durerea e un fel de re...
