Poezii pentru ea

Nu mai ești

Trece ora, trece ceasul,
Eu îmi continui pasul,
Să merg înainte să-mi zic,
Că viaţa asta e de nimic,
Am multe cicatrici situate pe inimă,
Numele tău mi-a cerut o lacrimă,
Acum sunt cum eram din totdeauna,
Adică doar eu, pereche-mi fiind luna,
Am gânduri des ce mă deprimă,
Am vărsat mai mult de o lacrimă,
Am vărsat oceane în care înot,
Viaţa e antrenorul ce-mi zice că pot,
Să trec acest obstacol şi să devin un învingător,
Rup versuri ce sunt legate de inimă,
Le alung pe cele de patimă,
Viaţa simt cum se clatină,
Ca un măr ce e gata să cadă,
Ce e singur încojurat de zăpadă,
E trist să fii mereu trist,
Prefer ca mâine să nu mai exist,
Inima nu o mai ofer, sunt un egoist,
Am oferit-o şi acum e scrum, în abis,
Am realizat prea târziu că e un vis,
Ne iubeam şi ne-am promis,
Că viaţa noastră nu va suna trist,
Dar pentru ea nu mai insist,
Mi-a dovedit ce mi-a promis,
Că mă va uita, va trece peste tot,
De parcă ea ar fi robot,
Niciodată nu poţi uita ce ai iubit din toată inima,
Aşa că ne vom mai reîntâlni draga mea,
Nu o să mă uiţi oricât ai încerca,
Dragostea te va chema către ea,
Viaţa nu e cum trebuia să fie,
Poţi să faci orice, viaţa mea e tot pustie,
Încă pun versuri pe hârtie,
Cu gânduri dedicate ţie,
Poate îţi pare rău că te regăseşti în strofa mea,
Dar tu aici vei rămânea,
Lupta mea nu mai e grea,
Nu mai simt povara altuia,
Nu mai plâng din cauza iubirii,
Dacă o fac e din cauza dezamăgirii,
Acum scriu narativ firul fericirii,
Sunt naiv în drumul spre noi dezamăgiri, amintiri,
Sunt copil ce vrea ceva pe bune,
Dar nu găsesc nimic în această lume,
Zic că pot iubi, dar mai bine lasă,
Că, caut iubirea uitându-mă pe fereastră,
Văd lumea noastră înconjurată de vicii,
Am făcut prea multe sacrificii,
M-am privat de pe acum de unele emoţii,
Că între noi ne rănim ca proştii,
Aş da orice să te mai văd înc-un minut,
Să iţi descriu cât m-a durut,
Apoi să plec cu, capul plecat,
Cu gândul că tu m-ai uitat