Poezii pentru ea

Două regrete

13 Februarie 2016

Vreme tristă, suflet trist,
Doamne de ce mai exist?,
Poate mă asculți, deși sunt pierdut,
A trecut mult timp, de când de tine m-am rupt,
Și a fost greu, cum e și acum,
Mi-e dor de fata mea și de al nostru drum,

Știu că nu merit fericire, că sunt poet,
Dar dacă auzi aceste gânduri, mi-a mai rămas un regret,
Că nu am fost cum trebuia să fiu,
Defapt sunt două, și că sunt viu,

Timpul m-a așezat pe foi,
Plouă, nu suntem acum doi,
Mă plimb tot singur cu lacrimi în ochi,
De mic am fost sufletist, și am uitat că fiecare zi,
E un dar de la divinitate,
Am uitat de Dumnezeu, având multe păcate,

Sunt acum ce nu credeam,
Un copil matur, în trup de bătrân,
Fiecare alege ce iubește,
Fiecare după ceva tânjește,
Eu nu iubesc, doar tânjesc după moarte,
E starea mea de bine, printre morminte,

Când ai plecat, m-am rupt de la jumătate,
Când nu te-ai mai întors, aveam săgeți cu ură pătate,
Care mă loveau fix în inimă,
Durerea nu a fost minimă,
Atingea în fiecare zi noi puncte,
Mi se facea rău de la momentele trecute,

Evit să îți rostesc numele,
Nu l-au descoperit nici rimele,
Numele tău râmâne ascuns în inimă,
Doar el mai încape și multă ură,
Mă urăsc pe mine, pe tine nu are rost,
Eu sunt aici, tu cu altu' ești și ai fost,

Uiți că l-ai lăsat pentru mine?,
Uiți că după scurt timp s-a sărutat cu una chiar în fața ta?, eu îți spuneam că va fi bine,
Dar eu am fost aici de vină,
Ți-am dat iubire și multă lumină,
În sufletul tău ascuns,
Te-am cunoscut, în inimă ți-am pătruns