Poezii pentru ea

Totuși e târziu

Am făcut mult rău,
Făceam vicii din nou,
Mi-e dor încă de tine,
Știu că nu e bine,
Dar aș dori să vezi ce e in mine, deschide-mă
Vreau să fiu iar iubit, cuprinde-mă
Se spune că mai plâng și bărbații în grele momente,
Eu am suspinat după ale tale sentimente,
Dar ce am ajuns să fiu?,
E întrebarea ce mă bântuie în acest pustiu,
Îmi e greu să scriu mereu despre vise interzise,
Dar aștea sunt visele promise, dar neatinse,
Am pierdut această cursă nebună,
Eram singurul ce te compara cu unica lună,
Cum ești și vei fi, draga mea
Am rănit și distrus iubirea,
Sperând ca ție să-ți fie mai bine,
Vărs lacrimi pentru mine,
Uneori îmi plâng de milă că nu te am,
Erai singura ființă ce iubeam,
Nebunește, puțin romantic
Speram să ajung puternic,
Dar uite că's căzut, pierdut
Fiecare anotimp îmi amintește de trecut,
Dar e ceva ciudat cu inima mea,
E în sevraj de când nu ești lângă ea,
Am o fire melancolică rău de tot,
Vreau să iubesc, am inimă, nu's robot,
Poate știi să mă faci să zâmbesc,
Dar nu te ambala degeaba, mi-e greu ca să iubesc,
Tu fat-o sper să ai parte de împlinire,
Poate crezi că te detest, dar eu am doar trecuta amintire,
Ești frumoasă, dar prea specială să fii a unuia ca mine,
Ești atât de perfectă cu imperfecțiunea pe care ți-o afirmi, meriți numai bine
Poate aveam și avem orgolii mari,
Dar împreună eram atât de tari,
Eram atât de atașați că de aia și scriu,
Doream să te am, al tău să fiu
Ești prima fată care a reușit să mă schimbe,
În aceste zile pribege,
Și ar cam trebui să te las în pace, știu
La cât mă solicită sentimentele n-aș mai vrea să fiu,
Știi cum e, când te aveam visam la a ta iubire
Acum sunt iar singur, cu-a ta amintire
Prostia se ierta, dar inima
Ea se rupea încet și se distrugea,
Aici închiei, nu-ți cer a ta iubire
Te las să fii fericită meriți, dragă iubire