Poezii pentru ea

Tulburat

30 Iulie 2015

Când eram tulburat, mă linișteam în iubirea ta,
Dar probabil, că atât îți e de bine, că nu-mi simți nici lipsa,
Nici nu e nevoie, e așa mai bine,
Tu cu ăla fericită, nu cu mine,

Știi acum am descoperit ceva, un poet nu poate să iubească,
Oare chiar e așa, oare nici nu trebuie să zâmbească,
Știi poetul din mine încă plânge,
Încă crede, că dragostea poate învinge,

Dar o înec în amintiri, regrete și altele,
Vreau să fiu cineva, dar nu pot cu tine prin gândurile mele,
Aș spune iar, că regret, știi, că simt asta, știi că o fac,
O voi face probabil mult timp, de acum nu o să mai tac,
Voi merge înainte cu spatele,
Că fața e distrusă de toate lacrimile,
Care au căzut când ai plecat,
Toate într-un scurt timp s-au întâmplat,

Dar mă bucur, că acum pot să văd, că nu am pierdut mare lucru,
Dar uite, că am pierdut inima, lucru sacru,
Înfine să nu crezi, că sunt la fel de prost ca înainte,
Dacă vrei să mă minți, nu folosi cuvinte,
Știi bine, că te știu pe tine,
Tu nici acum nu cunoști mare lucru din mine,
Nimeni nu o să mă știe vreodată,
Oricum sigur voi întâlni o fată,

Care va știi să mă aprecieze, nu ca tine,
Care mereu va vrea să mă alinte, mereu va vrea să-mi fie bine,
Impresionant e, că ai trecut repede peste,
Ai dat cu piciorul când te-am rugat rămâi, ai vrut altă poveste,

Relația era divină, totu' era perfect bă,
Dar în iubire tre' să îți vezi de a ta treabă,
Hai, că aici închei, știu, că nu îți pasă de mine,
Te rog nu mai încerca să fii falsă, nu-ți stă bine