Poezii pentru ea

Inima mea

7 Februarie 2016

Inimă, iartă-mă când nu sunt eu,
Iartă-mă că te uit mereu,
Dar știi, ăsta sunt de-atâția ani,
Nu am interese privind bani,
Știi că vreau iubire la fel de mult ca tine,
Știi că nu vreau chiar pe oricine,

Tu inimă, menține-mă în viață,
Măcar să îți mai dau ție o speranță,
Și de-o fi să mor nefăcând ce ți-am zis,
O să mor trist, că nu ți-am îndeplinit unicul vis,
Printre oameni orgolioși, tu inimă să iubești,
Doar oamenii cu suflet și să zâmbești,

Că eu plec curând de aici,
Sper să iau cu mine ale tale cicatrici,
Iar friciile, le vom da foc înainte să plec,
Îmi pare rău, că nu am fost un întreg,
Deși erai parte din mine, te-au rănit,
Oamenii, doar ei te-au și dezamăgit,
Și eu am făcut-o prea des, recunosc,
Fără tine în piept abia mă mai cunosc,

Sunt prost, o știu, mi-ai zis de-atâtea ori,
Voiam să fim amândoi cu capu-n nori,
Dar eu eram aproape de mormânt,
Voiam a mea parte de pământ,

Și acum doi ani m-ai ridicat de jos,
Erai plină de răni, dar aveai ceva frumos,
În tine mai era iubire, de la fata ce-am avut-o eu,
Pe care am iubit-o amândoi, mai mult ca p-un trofeu,
În acea perioadă eram un întreg,
Din tot ce-a fost, acum e jeg,

În mine e mizerie, tu ești încă curată,
M-am sacrificat eu, să nu fii tu infectată,
De iubirea asta molipsitoare,
Că știam că tare doare,

Tu inimă, ascultă-mă acum,
Eu când plec să nu devii scrum,
Tu continuă să iubești oamenii,
Că eu deja îi urăsc ca toți anii,

Care au trecut degeaba pe lângă mine,
Căutăm să-mi fie și mie bine,
Dar ne-am rănit reciproc, îmi asum vina,
Sunt într-un infern unde mor încet, servindu-mi singur cina