Am momente

79 6 0
                                    

13 August 2014

Am momente şi momente,
Când îmi amintesc iar de regrete,
Şi mă gândesc la suflete pereche,
Şi câte iubiri sincere am criticat,
Şi nu mi-a păsat, când am plecat,
Şi am lăsat un suflet curat,
Fiindcă nu l-am meritat,
Dar acum nu am să mai plec,
Şi o să iubesc fără regret,
Şi pe unele persoane am să le las încet,
Chiar de doare, eu plec încet,

E ciudat, e ziuă şi scriu,
Niciodată nu m-am simţit atât de viu,
Şi cred că poeziile de mine, sunt scrise cu miile,
De obicei scriu doar pentru ai mei,
Chiar de ei nu ştiu, scrisul mă ţine viu,
De un timp nu ştiu ce e cu mine,
Te vreau doar pe tine,
Ca să te ştiu aproape de mine,
Şi să ştiu că, cu mine îţi e bine,

Eu sunt diferit de tine,
Fiindcă scriu aceste rime,
Din suflet de la mine,
Pentru cineva ca tine,
Totul merge bine,
Cât e ea cu mine,
Ea e muza şi inspiraţia mea,
Sper să rămâne doar a mea,
Pentru ca o vreau toată viaţa,
Sunt oricând dispus să o ascult,
Şi să o înţeleg că sunt ca ea o fiinţă din lut,
Şi nu aş putea vreodată să o insult,
Pentru că nu-mi stă în fire,
Nu vreau să o trimit printre ruine,
Vreau doar să îi fie bine,
Alături de mine, ştiu bine,

Scriu şi nu ştiu de ce,
Dar poate voi afla cândva,
De la cineva, care poate mă va îndruma sau poate mă va critica,
Atunci îmi voi da seama de pasiunea mea,
Pentru literatura asta,
Tot timpul voi continua aşa,
Că doar aşa voi putea să exprim ceea ce simt

Poezii pentru eaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum