Poezii pentru ea

Inimă de scriitor

6 Iulie 2016

O inimă, un om și niște sentimente,
Am reușit cuiva să îi fac frumoase momente,
Și mă desprind de toate și aș veni la tine,
Dar dacă aș face-o poate nici n-ai vorbi cu mine,

Așa că atunci mai bine stau singur și retras,
Stau în furtună și strig fără glas,
Las lacrimile să cadă, nu e prima dată,
Dar nu mi-o iert, că am pierdut unica fată,
Care acum mă putea scoate la lumină,
Care a reușit să mă facă să simt că nu doar eu port vină,

A reușit atâtea, iar eu ce-am dat la schimb?,
Doar faptul că i-am furat al ei timp,
În care putea vorbi cu altul mai bun ca mine,
În care putea să viseze, să facă să-i fie ei bine,
Dar uite că s-a sacrificat să mă accepte,
Dar uite că eu nu am știut că o relație are trepte,

Și că toate în ea se întâmplă treptat,
Asta am aflat abia după ce ai plecat,
Ai plecat, ai luat și liniștea cu tine,
Acum eu ce fac să te recapăt pe tine?,
Știu că poate nu mă mai vrei, dar poate inima,
Poate inima ta simte cum încă simte și a mea,

Aș vrea să vin să îți spun în față,
"Sweety tu ești a mea, te vreau lângă mine o viață",
Că două n-am să te apreciez îndeajuns de mult,
N-am prea mult timp, iubirea mă face mut,

Iubirea mă face poet și scriitor făr' de rost,
Am realizat că iubești des, dar te hrănești din ce-a fost,
Am vorbe simple, înțelesuri adecvate,
Nu mă poți citi, de nu ai lăsat în urmă ființe cu inimi pătate,

Și nu scriu adevăr, dar continui să scriu,
Scriu ce sunt, îți spun că viața singur înseamnă pustiu,
Și nu mă lua cu texte din acelea că gândesc ca un copil,
Am avut tot, am avut ce nu poți cumpăra cu bani, un suflet senil,

Sesibilitate pun aici de când scriu,
M-am trezit puțin cam târziu,
Prea multe târfe vor să îmi arate ce e dragostea,
Dar prea puține îmi înțeleg lirica,

Ca să mă iubești nu trebuie decât să fii sinceră,
Nu trebuie să îmi iubești creațiile făcute cu ură,
Mă accepți, te accept și eu,
Viața fără un om lângă tine, e cel mai dificil traseu