Poezii pentru ea

Dă-mi fericirea înapoi

21 Iulie 2015

Mă simt cam tot dat pe lângă,
Mă simt așa, și nu e prima dată,
Nu e prima dată, când vreau să vorbesc cu o fată,
Nu e prima dată, când ma simt lăsat baltă,
Dar toate adunate la un loc,
Mă fac să nu vreau să mai iubesc deloc,
Mă doare să fiu tratat ca și un oarecare,
Mă doare când văd, că în iubire, e care pe care,
Mă dor multe, mai ales cele legate de trecut,
Mă doare, că încă sunt singur, nu dau de un nou început,

Dragoste, afecțiune aș putea oferii,
Dar oare cine s-ar gândi la mine, cine m-ar iubi?,
Dragă inimă, îmi vorbești acum,
Descarcă-te, simte-te liberă, sunt singur oricum,
Mă sting în interior, adică mă tot doare,
Sunt trist, dintr-o stare de euforie, de ce oare?,
Prea des îmi pun aceași întrebare,
Prea des sunt văzut ca un oarecare,
Dar nu mă doare, m-am obișnuit,
M-am obișnuit, ca toți să plece, n-am uitat cum mi-ai zâmbit,
Încă de atunci, a tot trecut timpul,
Dragostea are ale sale sacrificii, își face într-un fel schimbul,

Oferi și primești, asta e prețul,
Dar acum ce caut?, să îmi găsesc rostul,
Mă obișnuiesc trăind momente unice,
Dragostea are sacrificii, am zis, tre' să fie două inimi darnice,
Nu îmi vorbi de tot ce putea fi,
Știi că m-am gândit ca un prost la casă și copii,
Promit, că e ultima oare când o fac,
Când simt că iubesc pe cineva, mai bine tac,
Inima asta tot vrea pe cineva,
Dar i-am zis să înceteze, încă mă doare amintirea,
Încă mă doare trecutul, hai dă-mi fericirea înapoi,
Promit, că dacă îmi dai măcar jumătate, rup ale regretelor foi,
Rup tot și promit că voi scrie de alta,
Dar știu că nu se va întâmpla așa ceva,

Ai vrea să vorbim de tot ce-am făcut până acum,
Să îți zic că nu am încetat să scriu, știi, oricum,
Despre tine știi că scriu mereu,
Despre tine niciodată n-a fost greu,
Niciodată nu va fi, m-am obișnuit cum că ai fost,
M-am obișnuit să fiu eu prostul care scrie fără rost,
M-am obișnuit cu durerea, face parte din mine,
Cum e și fiecare rimă, toate din inimă,

Fug acum, am fugit o viață,
Fug prin timp, să distrug orice speranță,
Ce în viitor dă să apară,
Vreau ca iubirea și ce e pus deoparte să dispară,
Timp, atât de mult timp,
Voiam să rămân acelaș, să nu mă schimb,
Nimic nu îmi place, nimic nu e pe gustul meu,
E greu să caut o fată care să facă parte din filmul meu,
E greu, că m-am obișnuit tot singur,
Am o inimă cu, care orice îndur,

Nu am fost vreodată un dur sau agresiv,
Voiam să fac poezii de dragoste, să fiu progresiv,
Dar încă scriu, înecat în regrete,
Mă simt mereu distrus de niște banale sentimente,
Mă dor multe, defapt tot corpul,
Acum e rezistent, nu-i văd rostul,
Nu mă văd în viitorul apropiat fericit,
Nu mă văd lângă cineva, nu mă văd iubit,

E totu' greu, când e mereu târziu pe drumul tău,
E mult prea greu când dai doar de rău,
Am inima, firmituri din ea vorbesc,
Mi-e teama, ca pe cineva în ochi să privesc,
Mi-e teamă să-mi vadă durerea, crucea,
Mă doare să văd, că vede, că o văd doar pe acea ea,
Care mi-a făcut atâta rău,
Sufletului meu, și mă știam al tău,

Scriu cam de jumătate de oră,
Scriu vorbe spuse de inimă,
Și tot ce am în interior, sufletul,
Scriu ca să îmi uit și zâmbetul,
Uit mereu și-mi amintesc apoi iară,
Știu că nu e nici prima, nici ultima oară,
Vreau să simt acum toată tristeția spulberată,
Vreau să am o ea, să fie printre rânduri și a mea fată