Poezii pentru ea

Simte acei fiori

23 Mai 2016

Fără somn, nu pot să dorm,
Fără aer, nu pot fi om,
Deși în mine zace un monstru, un demon,
Am pierdut cursa spre rai, eu aici cobor,

Lasă-mă, ai făcut-o de multe ori,
Nu mă compara cu nimeni, simte acei fiori,
Care îi simțeai când mi-au auzit vocea,
Care îi simțeai când mi-ai văzut fața,

Acum e noapte, sunt doar eu și foaia,
Tu dintre noi ai stins scânteia,
Ce s-a aprins în acea lună nebună de Martie târzie,
Eu nu mă gândeam departe, dar după ceva timp ți-am purtat iubire ție,

Și te iubeam, te iubeam,
Și mă voiai, te voiam,
Unul după altul tânjim,
Se vede, e o prostie să nu ne vorbim,
Te-aș suna să te aud, dar nu mai am numărul tău,
Dar îl știam pe de rost, te sunam când mi-era greu,

Acum că e trist în jur poate nu știi,
Acum că inima nu te-a uitat, scrie poezii,
Eu tremur când mă gândesc la viitor,
Parcă mă pierd în lume, în popor,
Deși nu sunt ca restu', mă comport ca ei,
Deși sunt băiat, nu sunt obsedat de femei,
Carnea ce o aveți nu mă atrage,
Contează doar ce sufletul atrage, chiar de corpul e plin de dezavantaje,

Mă simt singur bă, nici prieteni parcă n-am,
Am evoluat în rău, atunci scriam, nu fumam,
Și o fac des, să îmi distrug corpul,
Mă las invizibil când trece timpul,
Stau și privesc fereastra și trec orele, apare dimineața,
Răsare soarele, eu îmi pierd iar speranța,
Că a fost ultima zi și veșnica noapte,
În care pot fi eu fără chipuri mascate,

Vorbește-mi ziua, apoi noaptea,
Vei vedea că e diferită concepția mea,
Când vorbesc de noi simt durere,
Când vorbesc de trecut, nu simt mângâiere,
Simt doar un gol, că am pierdut totul,
Simt ce simt de ceva timp, că nu îmi voi face în viață rostul,

Ci voi fi retras de oameni, voi dormi ziua,
Noaptea peste tot eu voi cutreiera,
Mă las acum pe spate, sper să iau somnul cel de veci,
Dar deschid ochii, și îmi dau seama că odată ce-ai plecat, mereu ai să pleci...