Poezii pentru ea

Cu inima în pălmi

17 Decembrie 2015

În jur oameni de nimic,
Mă descurajau încă de mic,
Cu sufletul în pâlmi îi spuneam că o iubesc,
Cu lacrimi pe obraz voiam mereu să zâmbesc,
Dar a plecat lăsând în mine urme,
Am avut parte de una din a vieții drame,

Cu liniștea prin lumea gălăgioasă,
Îmi mai caut o muză duioasă,
Cu lacrima din ochi caut pe acest pământ,
Fata ce e pentru mine, până la mormânt,
Deși simt că mă duc devreme,
Mă duc dracului dând doar de probleme,

Trece timpul, mă schimb de la an la an,
Refuz să mai prețuiesc ce n-am,
Trăiam un vis nebun doar noi,
Doar tu, eu și alte mii de foi,

Că viața nu e simplă, e una din lupte,
La care am renunțat de când implica inimi frânte,
Am frânt inimi ca oricare altu',
Dar eu am și iubit, hai spune tu,
Că am fost fals, că am fost degeaba,
Știu încă și acum care-mi era treaba,

Te-am iubit păcătos din inima mea murdară,
Dar te-am iubit angelic prin fiecare strofă rară,
Am iubit, am criticat, am jignit,
Poate am reușit să fac un om fericit,
Eu pe mine n-am reușit,
Dar știu că pe una chiar am iubit,

Prin ploi și ninsori,
Te-am dus de multe ori cu capul în nori,
Nu am stare când știu atâtea,
Vreau multe, mai ales moartea,
Firul vieții e scurt, îi dau foc,
Să ardă acum ori deloc,

Nu sunt un prost, chiar de nu-mi mai pasă,
Dar nimeni nu mă știe, nici ai mei de acasă,
Sunt un om antisentimente,
Pefer să nu mai existe momente,
De durere, dar durere dulce,
Că inima mea multe poate duce,

Duc un război, eu cu orgoliul,
M-am lăsat învins, nu mai știu cât era scorul,
Dar știu că fiecare luptă ce o duc,
Pierd fără să încep să mă descurc,

Că sunt eu un poet, degeaba,
Că sunt un nimeni, catalogat a napoda,
Mi-am pierdut interesul pentru viață de când m-am născut,
Aș vrea să mor odată, să fiu de toate rupt,
Îmi vreau moartea mai mult ca orice altceva,
Poate nu mai e mult, de aia și scriu despre ea.