Poezii pentru ea

Timp a trecut

22 Decembrie 2016

Am fost plecat pe drumuri stranii,
Deja mi se părea că am vedenii,
Mă doare corpul de la nopți nedormite,
Mă doare inima de la visele neîmplinite,
Mă doare mâna de la scris,
Mă doare că nu urmez un vis,

Care trebuia să îl am acum,
Să pot realiza ceva și din scrum,
Că am iubit, dar degeaba,
Am iubit că simțeam asta,

Îmi aduc aminte când te-am văzut,
Era prima oară, deși luni au trecut,
În care noi vorbeam mult,
Zile întregi, nopți, toate în jur erau pe mut,
Voiam să fii a mea o viață că două n-am,
Voiam să te iubesc nebunește, cum nu știam că puteam,

Păcat că din doi a rămas doar unul,
Păcat că din flăcările iubirii noastre, a rămas doar fumul,
Am dat-o în anturaje proaste după ce-ai plecat,
Voiam să fiu altul, să fiu schimbat,
Dar schimbarea produsă în rău,
Era un alt regret că nu sunt al tău,

M-am schimbat să realizez,
Că degeaba sunt altul, dacă tot la tine visez,
Au trecut luni cu nopți amare,
Voiam să plec dintre oameni, timpul mă pune la-ncercare,
Și voiam să plec în locul meu,
Încojurat de flăcări, foc mereu,

Dar am evitat moartea, am rămas prieteni,
Dar acum nu mă mai ia, indiferent de ierni,
Și primăveri sau tot ce trăiesc,
Am vrut prin lume să trec, fără să zâmbesc,
Și acum fără tine este greu,
Nu vorbesc cu tine, fiindcă atunci nu sunt eu,

Mai bine doi străini, decât simpli amici,
Că prietenii nu-ți lasă pe inimă cicatrici,
Nu am prieteni, nimeni nu e acolo pentru mine,
Poate ar fi mulți, dar mai bine prin ruine,
Plin de păcate, răzvrătit,
Vreau să dau foc sufletului, să se simtă iubit