Viitor

23 3 0
                                    

Multe seri vorbind de viitor,
Doar tu și eu, departe de ura lor,
Eram atât de visători, cu gându' la copii,
Eram atât de fericiți, nimeni nu putea știi,
Cât noi doi ne iubim, nimeni nu știa,
Eram copii, dar cu capu' pe umeri, vedeam partea bună din ce oferă viața,
Dar cine se gândea că peste timp,
Aveai tu să te schimbi, aveam eu să mă schimb,
Cine se gândea că vom iubi pe altcineva, cel puțin tu cu altu' ,
Eu încă stau aici, singur, nimănui nu-i pasă cum o făceai tu,
Ai zis bine că nimeni nu mă va iubi ca tine,
Ai zis bine, dar ai aruncat și cu regrete în mine,
Recunoaște că m-ai iubit cum nu ai mai făcut-o,
Recunosc că te-am iubit nebunește fato,
Recunosc fiecare greșeală, oricum acum nu are nici un rost,
Avea un rost atunci, nu mă gândeam că voi vorbi în versuri despre tine cum că ai fost,
Nimeni nu se gândea că, copii ce eram se vor distanța,
Nimeni nu se iubea ca noi, nimeni nu o va face toată viața,
Acum știu cum e să zâmbești fără motiv, doar că mi-a pierit zâmbetul,
Acum știu cum e să plângi, să nu dormi nopți, la ea să-ți fie gândul,
Acum știu fiecare trăire dintr-o iubire adevărată,
Stiu că tu erai singura fata ce pentru mine era frumosă, fără nici o pată,
Mă iubeai pe mine poet, tu erai a mea stea, luceafăr inocent,
Fata ce o scriu și acum în rime
După 7 luni de zile, sper să dau de bine,
Dar am doar zilele nedormite,
Am doar foile mâzgâlite,
Cu regrete, trăiri din trecut,
Sunt acele amintiri ce veșinc m-au durut,
Culeg încă file aruncate, arse,
Mă gândeam când le scriam la ale noastre vise,
Apoi mi-am dat seama că nu-mi mai aprții,
Mi-am dat seama că acum sunt singur între aceste trupuri vii,
Îmi dau seama că văd poarta ce duce spre nemurire,
Dar uite că aici deja plâng, du-te dracu fericire

Poezii pentru eaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum