Debusolat

34 5 0
                                        

25 Decembrie 2015

N-ai idee, că singurătatea doare,
Și n-ai idee ca inima ce e rănită nu moare,
Ci se rănește singură prin suspine,
Te voiam fata mea, să fii parte din mine,
Am zis și mă repet, te iubesc sau am făcut-o,
Sunt așa de bulversat și eu și inima că nici nu mai știe cine a iubit-o,

Mă doare sufletul să mă știu trist mereu,
Mă doare inima să nu te am, îmi e rău,
Mă doare capul, e plin de tine,
Plin de gânduri despre tine, dar nu ești lângă mine,
Nu ești aici să-mi spui că va fi bine,
Nu ești aici, când am nevoie eu de tine,

Parcă te văd în orice fată,
Parcă e totul o oglindă ce-mi arată,
Că iubirea nu e la oricine,
Îmi arată că iubirea e la tine,
Dă-mi femeie inima înapoi cu tot cu chei,
Dă-mi-o înapoi, să nu mai depind de femei,
Întoarce-te e un gând din mintea mea,
Dar mai sunt mii, deci nu veni, lasă-o așa,

Un monolog e reținut în mine de răni,
Un sânge pierdut prin ape gri e băut în căni,
În căni de suferință ce poartă chip angelic,
Duhul meu demonizat prin fâșii de aur liric,

Viața mea moartă e lirica vie,
Am fost străpuns de sentiment cum a fost Isus de cuie,
Fugitiv e totul în jurul negru prezent,
Că am iubit, am pătimit și am rămas absent,

Am amintiri din viitor ce defaimează trecutul,
Am scris atât de repede cu grijă inutilă că m-a uitat și timpul,
Spart, rupt de lume, reprezint doar niște cioburi,
Sunt rece, fără căldură, doar unul din trupuri,

Trăiesc în lumea morților că ziua e viață,
Trăiesc doar noaptea fără urme în mine de speranță,
Visam copilăresc pierdut în iubire,
Visam că voi întâlni pe cineva, nu o amintire

Poezii pentru eaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum